Comunicat privind solicitarea CSM de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la legea ANI

Transparency Internaţional România îşi exprimă profunda indignare cu privire la modul în care o serie de instituţii publice, chemate să asigure fundamentele statului de drept, înţeleg să încurajeze nerespectarea unor dispoziţii legale pe care le consideră „incomode”, interpretarea acestora în mod subiectiv şi înlăturarea aplicării lor prin declararea neconstituţionalităţii.

Transparency International România apreciază că raţiunile invocate de Consiliul Superior al Magistraturii în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu privire la constatarea neconstituţionalităţii Legii nr. 144/ 2007, nu pot fi primite ca motivare a neconstituţionalităţii acesteia pentru identitate de raţiune cu cele care vizau un alt act normativ, câtă vreme contextul şi formularea textelor criticate nu este identică cu cele la care se face referire.

Acest tip de abordare este efectul unui regim protecţionist invocat şi aplicat de magistraţi şi reprezintă o sfidare gravă a normelor de transparenţă care ar trebui să guverneze activitatea oricărei persoane aflate în serviciul unei instituţii publice. Situaţia creată este cu atât mai gravă cu cât, în mod constant, Consiliul Superior al Magistraturii nu respectă standardele de transparenţă în ceea ce priveşte deciziile adoptate. În speţă ne referim la faptul că “Punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios nr. 752/L/19022/2008 privind efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 453/16.04.2008”, pe care înţelegem că se fundamentează Decizia Plenului de a solicita Avocatul Poporului sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 144/2007, nu este publicat, ceea ce face imposibilă cunoaşterea conţinutului acestuia.

Gestul CSM este de natură să întărească percepţia despre această instituţie că încurajează o abordare autocratică şi autarhică în ceea ce priveşte raportul puterii judecătoreşti cu celelalte puteri în stat şi cu societatea. CSM, prin gestul, său arată că este mai pregnant un sindicat profesional decât o autoritate publică care protejează interesul general. În aceste condiţii şi ultimul tip de control pe care îl puteau avea societatea sau alte instituţii ale statului în privinţa integrităţii magistraţilor se vrea anulat. Atragem atenţia Consiliului Superior al Magistraturii că se plasează pe un plan periculos în care este posibil ca reacţia societăţii şi a celorlalte puteri în stat să fie una fermă şi fără echivoc. Principiul echilibrului şi controlului reciproc între cele trei puteri în stat nu se poate înlocui cu atitudinea discreţionară a puterii judecătoreşti atâta vreme cât democraţia nu este înlocuită cu magistrocraţia prin amendarea Constituţiei.

Asemenea abordări pot conduce, dacă forţăm raţionamentele, la concluzia că este justificat şi pentru societate să nu mai permită nici ea controlul magistraţilor asupra ei, câtă vreme la rândul său nu are capacitatea de control prin transparenţă asupra magistraţilor. Încercăm să conturăm, cu tuse groase, situaţia pe care CSM, prin protecţionismul inadmisibil, a creat-o în echilibrul conceptelor şi în raportul de drepturi individuale ale unor categorii profesionale faţă de dreptul general la transparenţă şi control al societăţii asupra persoanelor care exercită prerogativele puterii de stat.

Reamintim CSM că în lumina prevederilor constituţionale, drepturile şi libertăţile individuale pot fi limitate prin lege în mod expres şi pentru cauză de ordine publică. Dacă persoanele pe care încearcă sa le protejeze CSM sunt avantajate mai degrabă de dreptul la confidenţialitate privind averile sau interesele lor, atunci acestea pot părăsi poziţiile publice pe care le ocupă şi pot trece în viaţa privată unde tuturor ne este respectat dreptul la confidenţialitatea averii şi a intereselor noastre particulare. Dacă însă doresc să exercite prerogativele puterii publice, atunci vor trebui să respecte constrângerile statutului de funcţionar, magistrat sau demnitar.

Ne exprimăm convingerea că punctul de vedere al CSM nu reprezintă punctul de vedere al majorităţii magistraţilor şi de aceea considerăm că este periculos şi incorect faţă de magistraţi să fie puşi în situaţia de a se plasa deasupra dreptului cetăţeanului la transparenţă şi să fie supuşi criticilor societăţii, doar pentru că anumite decizii se iau în numele lor, fără consultarea lor şi pentru protejarea unor cazuri individuale.

În acest context, Transparency International România solicită în mod ferm Avocatului Poporului să respingă cererea Consiliului Superior al Magistraturii de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât acest mod de gestionare a luptei împotriva corupţiei riscă să compromită în mod grav capacitatea instituţiilor publice de a-şi îndeplini competenţele legale în această materie, iar în lipsa unor reacţii concrete, să devină reprezentativ pentru România şi să decredibilizeze orice eforturi de combatere a corupţiei. Mai mult, Transparency International Romania subliniază că instituţia Avocatului Poporului nu se poate pronunţa pe o cerere a unei instituţii a statului care, prin ea însăşi, reprezintă încălcarea unui drept al cetăţeanului, şi anume cel la transparenţă, prevăzut de Legea nr. 52/2003. Este de datoria Avocatului Poporului să respingă orice solicitare a CSM până când această instituţie nu se va conforma normelor ce conferă şi recunosc drepturi pentru cetăţenii României.

Totodată, Transparency International România solicită instituţiilor publice din România să abordeze cu maximă responsabilitate mesajele publice pe care le transmit, în mod direct sau indirect, prin acţiunile derulate şi să se asigure că acestea nu incită la nerespectarea legii, ci la respectarea ei.

Persoana de contact:
Victor Alistar – Director Executiv, TI Romania
(victor@transparency.org.ro).