Optiuni valorice pentru un mediu antreprenorial integru - Raport de cercetare

12 În plus, s-a recomandat includerea riscurilor de mituire a funcționarilor publici străini sau a personalului contractual străin, conform Convenției OCDE, în sesiunile de formare profesională la care participă reprezentanții mediului de afaceri. Studiul menționat arăta că în ultima perioadă s-a înregistrat o diversificare a domeniilor unde corupţia îşi face simţită prezenţa. Acest aspect este valabil și astăzi, ținând cont de faptul că au devenit din ce în ce mai dese fenomenele de corupţie care se manifestă în interiorul mediului de afaceri. Astfel, există semnale că au început să prindă amploare comportamente asociate fenomenului de corupţie la nivelul agenților economici – dar de data aceasta este vizată relaţia dintre două sau mai multe entități economice. Probabil că aceste fenomene s-au exacerbat o data cu apariția crizei economico-financiare, goana după resurse necesare supraviețuirii/ dezvoltării firmei fiind, probabil, unul dintre factorii favorizanți. Pe lângă corupție, discriminarea, hărţuirea sexuală, utilizarea bunurilor companiei în interesul propriu al angajatului, nerespectarea confidenţialităţii, abuzurile asupra angajaţilor, sunt câteva exemple dintr-o listă de fenomene întâlnite în mediul de afaceri românesc. Din perspectiva practicilor/ mecanismelor de prevenire a incidentelor de corupție/ etică, studiul arăta că, la nivelul anului 2011, din cele 631 de companii cuprinse în eșantion, doar 18.5% aveau un cod publicat pe pagina proprie de Internet (aici, accepțiunea de cod este largă: un cod de etică, un cod de conduită, o declaraţie asupra valorilor companiei etc. aceste cifre ne îndeamnă să credem că, cel puțin pentru perioada de referință, mediul de afaceri românesc nu accesa asemenea practici/ mecanisme de comportament organizational etic (vom vedea că și în cazul prezentului studiu lucrurile nu s-au îmbunătățit semnificativ). Chiar și în ipoteza în care ar fi existat asemenea coduri, la nivelul unor companii (dar ele nu ar fi fost vizibile/ publicate pe pagina web a firmei respondente), rămâne sigur o altă problemă legată de lipsa de transparenţă (poate și pe fondul neînțelegerii rolului unui astfel de document). Putem concluziona că aceste documente fie nu erau publice (la momentul colectării datelor), fie efectiv nu erau utilizate de firme în relaţia cu furnizorii, clienţii şi mediul de afaceri în ansamblul său. Din punct de vedere al distribuției teritoriale, la nivelul anului 2011 se constata predilecţia firmelor din oraşele mari de a publica un cod de etică (pe paginile proprii de Internet) – excepția fiind prezentă în cazul județului Ilfov, explicația constând în proximitatea acestor companii faţă de Bucureşti. Prin extrapolare, probabil că în interiorul aglomeraţiilor urbane, bunele practici se difuzează mai repede decât în zonele cu densitate mai mică de firme. Mai mult, prezența codurilor de etică - cu precădere în companiile din centrele urbane - se datorează mai degrabă dimensiunilor firmelor, în contextul proliferării unui mediu competitiv.