Raport Monitorizare

12 intelectuală, digitalizarea acestor resurse nu a putut fi planificată. O posibilă dezvoltare a platformei culturalia.ro – într-un posibil proiect în viitor ar putea include și punerea la dispoziția publicului a unor materiale protejate, în sistem contra cost, cu acordul titularilor de drepturi, cu menționarea caracterului protejat și cu asigurarea unor măsuri de protecție pentru ca aceste materiale să nu poată fi preluate și reutilizate, după modelul platformelor online de servicii de difuzare de filme. 2.1.2. Analiza soluției de realizare propuse Tipurile de materiale pe care proiectul își propune să le digitalizeze sunt foarte diverse: cărți și documente (rare sau nu), articole de presă, obiecte (de artă, etnografice, istorice), videograme (pe suporturi diferite, casetă TV și peliculă) și audiograme, depozitate fizic în localități din întreaga țară. Diversele materiale au regimuri de manipulare diferite și necesită echipamente de digitalizare cu specific diferit. Din aceste motive, externalizarea operațiunilor de digitalizare se poate dovedi extrem de complicată în primul rând logistic, presupunând transferul fizic temporar al materialelor către operatorul digitalizării ori deplasarea la locul de depozitare a materialelor a unor echipamente de digitalizare, cu personalul aferent, care să colaboreze cu personalul instituției deținătoare a materialelor, pe o perioadă determinată. În varianta digitalizării realizată de Ministerul Culturii și Identității Naționale și instituțiile din subordinea sa – varianta propusă de proiect și susținută de studiul de fezabilitate – achiziționarea echipamentului de digitalizare și operarea lui de către angajații instituțiilor publice deținătoare de materiale culturale evită riscurile generate de încredințarea acestor materiale (în unele cazuri materiale cu regimuri de manipulare foarte restrictivă) unor terți. Pe de altă parte, dacă în privința materialelor pe hârtie există, în România, o ofertă de servicii de digitalizare, oricât de incipientă și nespecializată pentru documente vechi sau rare, în ceea ce privește digitalizarea de filme pe peliculă ori videograme TV, există un singur astfel de furnizor pentru peliculă, fără capacitatea de a opera un volum mare de activitate. Totuși, Arhiva Națională de Filme (ANF) deține deja două echipamente de digitalizare (un scanner de peliculă 4K și un telecine ) , pe care le folosește pentru digitalizare, preponderent la cerere. La fel, Societatea Română de Radio (SRR) operează transferuri analog/digital pentru propriile materiale audio de arhivă, de exemplu în cadrul programului SRR de editare pe CD a unor astfel de materiale. Există așadar la nivelul acestor instituții expertiză și o parte dintre echipamentele necesare, care pot fi utilizare și pentru atingerea obiectivelor prezentului proiect, fiind o modalitate prin care cheltuielile din proiect vor fi eficientizate. Pe de altă parte, oferta de servicii comerciale este inexistentă sau extrem de limitată pe piața românească și în ceea ce privește digitalizarea 3D de obiecte (aflate în patrimoniul muzeelor implicate în program) și digitalizarea de documente vechi, cu risc ridicat de degradare. Deși lipsa ofertanților potențiali din România poate fi compensată prin participarea unor ofertanți europeni sau internaționali, dată fiind publicarea anunțurilor de atribuire și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, totuși riscurile legate de integritatea proceselor de achiziții cresc atunci când acestea se realizează de pe o piață unde concurența este scăzută. Trebuie subliniat că (așa cum este prezentat și în a doua parte a prezentului raport), riscurile legate de integritatea achizițiilor cresc cu cât piața de unde sunt recrutați furnizorii este mai restrânsă și scad cu cât concurența este mai mare. Un avantaj suplimentar al achiziției de echipamente, comparativ cu externalizarea serviciilor de digitalizare, îl reprezintă posibilitatea exploatării acestor echipamente după încheierea proiectului de față, având în vedere că: 1) numărul de materiale pentru care proiectul acoperă digitalizarea este limitat, comparativ cu nevoile totale de digitalizare;