Pe lângă managementul tipic al riscului mai există şi aşa numitul management pozitiv al riscurilor. Acesta, spre deosebire de managementul tipic, pune accentul pe factorul uman al managementului riscurilor şi pe importanţa acestuia în calcularea şi soluţionarea eficientă a riscurilor.

În primul rând, acest gen de management recunoaște că orice obiect sau situaţie poate deveni periculos prin implicarea unui individ cu o dispoziție nepotrivită față de risc, fie că acesta îşi asumă prea multe riscuri sau, din contra, este prea prudent în a şi le asuma. În al doilea rând, este recunoscut faptul că riscul, în toate contextele posibile, e un element inevitabil și mereu prezent al vieții umane.

În al treilea rând, managementul pozitiv al riscurilor recunoaște că fiecare individ are o anumită orientare față de risc - în timp ce un individ este, prin natura sa, timid, anxios și temător, altul poate fi aventuros, impulsiv și aproape orb la pericol. În al patrulea rând, se recunoaște că asumarea de riscuri este esențială pentru orice iniţiativă.

Dimensiunea umană a managementului riscurilor este luată în calcul foarte puţin în cadrul formelor tipice ale acestuia, în ciuda faptului că acţiunile umane şi modul în care indivizii reacţionează în anumite situaţii stau la baza majorităţii dificultăţilor în prevederea riscurilor.

Managementul pozitiv al riscurilor, care susţine că atât asumarea riscurilor cât şi evitarea lor sunt la fel de valoroase şi importante în contextul potrivit, este complementar cu managementul obişnuit al riscurilor. El echilibrează practicile de management al riscului şi măreşte accentul pus pe abilităţile de management şi pe procesul de luare a deciziilor. Astfel, se consideră că în orice organizaţie există poziţii mai potrivite indivizilor care nu se tem să îşi asume riscuri, precum şi poziţii mai potrivite persoanelor care sunt mai prudente şi îşi asumă foarte rar riscuri. De aceea, managementul pozitiv al riscurilor se aseamănă conducerii unei echipe: fiecare membru are un rol pe care îl va juca şi în care se va potrivi mai bine decât ceilalţi, în funcţie nu doar de abilităţile sale, ci şi de personalitatea sa.

Astfel, prin plasarea corectă a personalului în poziţiile cele mai potrivite pentru ei se reduc efectele negative ce apar ca urmare a situaţiilor în care indivizii nu reuşesc să gestioneze corect riscurile cu care se confruntă, în ciuda planurilor de gestionare a riscurilor existente.

Descarca