Una din instituţiile mai puţin cunoscute ale statului român este Ministerul Public. Acesta a fost înfiinţat în 1831, în Valahia, şi în 1862, în Moldova. Prima reglementare a Ministerului Public a avut loc în 1865, prin Legea de organizare judiciară, care organiza Ministerul Public conform principiilor stabilite în Franţa, ţara de origine a instituţiei. De-a lungul timpului, Ministerul a trecut prin mai multe reorganizări şi a fost supus prevederilor unei serii de legi. Versiunea modernă a instituţiei este un organ al puterii judecătorești şi a fost înfiinţată la 1 iulie 1993 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. În conformitate cu prevederile constituționale, aceasta a introdus termenul de minister public și a pus bazele organizării și funcționării noii instituții. Tot prin Legea nr. 92/1992 s-a recunoscut calitatea de magistrat a procurorului și dreptul acestuia la stabilitate în funcție, eliminându-se din competența procurorului atribuția de supraveghere generală şi păstrându-i-se numai atribuțiile judiciare.
În prezent, Ministerul este reglementat prin Legea nr. 303 din 28 mai 2004 privind statutul magistraţilor şi Legea nr. 304 din 28 mai 2004 privind organizarea judiciară, care au fost adoptate în vederea armonizării legislaţiei române cu cea europeană în cadrul procesului de pregătire a integrării României în Uniunea Europeană.
Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, cu respectarea principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, aflaţi sub autoritatea ministrului justiției. Parchetele funcționează pe lângă fiecare instanță judecătorească, în afară de cele trei tribunale specializate în materie comercială, şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare.
Parchetele sunt constituite într-o structură piramidală, la vârful căreia se află Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al cărui procuror general este şi șeful Ministerului Public. În cadrul parchetului de pe lângă instanța supremă funcționează Direcția Națională Anticorupție (DNA) și Direcția de Investigare și Combatere a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), conduse de către procurori-șefi. Parchetele de pe lângă curțile de apel sunt conduse de procurori generali, iar cele de pe lângă tribunale și judecătorii de către prim-procurori. În cadrul fiecărui parchet funcționează un colegiu de conducere, iar în funcție de rangul ierarhic și dimensiunea parchetului, conducătorul acestuia poate fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți. Pe lângă fiecare instanță militară funcționează câte un parchet militar.