Transparency International România, doreşte să aducă unele clarificări de natură metodologică cu privire la punctele din cadrul Raportului Naţional asupra Corupţiei (RNC) care au provocat unele confuzii în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate.

Astfel, în ceea ce ANI înţelege să numească „dezinformarea opiniei publice”, există concluzii generate de neînţelegerea rigorilor pe care cercetarea le-a impus. Trecem în revistă în continuare doar câteva dintre erorile de înţelegere generate de lectura textului RNC:

• Transparency International România subliniază faptul că evoluţia ANI a fost analizată pe baza aceloraşi elemente care au stat la baza analizei celorlalte instituţii. 
  Astfel, în notele metodologice ale capitolului „Evoluţii instituţionale” (1), se precizează că studiul „nu îşi propune să ia în discuţie toate aspectele ce definesc instituţiile analizate”, o indicaţie metodologică menită a avertiza cititorul că universul cercetării este restrâns la evoluţiile înregistrate de către indicatorii compoziţi ai indicelui vulnerabilităţii la corupţie – respectiv indicele opacităţii, monopolul decizional şi mecanismele de control.
  Faptul că o cercetare alege să restrângă numărul de variabile de interpretare, precum şi să limiteze temporal sau spaţial unele evoluţii nu presupune în nici un caz o abordare subiectivă, ci, din contră, o condiţiesine qua non pentru rigoarea ştiinţifică a expunerii.
• Afirmaţia că sursele publice au fost ignorate cu premeditare nu este susţinută nici de corpul textului şi nici de sursele citate în notele de subsol. Astfel, cu excepţia Contraraportului Mediafax, sursele care stau la baza analizei sunt: reglementări ale autorităţilor statului (OUG 138/2007, sesizarea CSM asupra neconstituţionalităţii unor prevederi din Legea 144/2007), ale preşedintelui ANI, comunicate de presă ale ANI, procese verbale ale CNI, Raportul de activitate al ANI pentru perioada decembrie 2007 – mai 2009, proiectul de Strategia Operaţională a ANI. Motivele care au stat la baza alegerii Raportului Mediafax constau în lipsa oricăror alte date de natură empirică pentru evaluarea impactului real al ANI. Înţelegând importanţa fundamentală a procesului de auto-evaluare pe baza unor criterii stricte şi verificabile, dar şi necesitatea menţinerii unui echilibru între rezultatele acestuia şi ale unei evaluări independente, RNC a ales să facă referire şi la altă sursă de informaţii. Trebuie totodată subliniat faptul că, deşi în decursul perioadei analizate au existat nenumărate alte critici la adresa instituţiei, am reţinut în textul Raportului doar aspectele care au putut fi sprijinite pe surse verificabile, tocmai pentru ca cercetarea să fie consecventă cu metodologia adoptată. Întotdeauna RNC s-a bazat numai surse citate în mod transparent, fiind în afara oricărui dubiu de subiectivism al echipei de cercetare.

În ceea ce priveşte inconsistenţa contra-argumentelor ce ţin de strictul conţinut al RNC, expunem în continuare câteva dintre erorile pe care interpretarea ANI le poate genera:

• Cu privire la minimizarea importanţei adoptării documentelor de organizare internă, precizăm că, într-adevăr, Planul Naţional de Acţiune din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare a Progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, stabileşte pentru operaţionalizarea ANI o serie de măsuri interdependente citate de răspunsul Agenţiei (2). Însă existenţa unui calendar de implementare, cu termene limită specifice pentru îndeplinirea acestora sugerează şi că aceste măsuri interdependente trebuie să vină una în continuarea celeilalte sau, altfel spus, că este necesară o prioritizare a acestora astfel încât celelalte măsuri să fie posibile. RNC nu susţine, de altfel, că operaţionalizarea ANI nu s-a produs, ci doar că unele elemente definitorii pentru finalizarea acestui proces lipsesc (3), fiind vorba de o operaţionalizare parţială.
  Astfel, primele măsuri de implementat (cel puţin luând în considerare termenele limită pentru îndeplinire) sunt: asigurarea resurselor umane necesare desfăşurării activităţii ANI (termen limită: ianuarie 2008); asigurarea infrastructurii ANI (ianuarie 2008); crearea capacităţii strategice a ANI (ianuarie 2008) şi stabilirea organizării interne şi a procedurilor de lucru (decembrie 2007). Nu considerăm de aceea că adoptarea documentelor de organizare internă este o măsură izolată, fiind, printre altele, prima dintre măsurile Planului ce trebuia finalizată, absenţa acestui element riscând să afecteze structural unul dintre elementele fundaţiei procesului de operaţionalizare.
• În aceeaşi ordine de idei a operaţionalizării investigaţiilor ANI, deşi se susţine că excepţia privind „secretizarea procedurii de lucru a inspectorilor” nu a fost ridicată în niciun caz aflat pe rolul instanţelor de judecată, poziţia Consiliului Naţional de Integritate arată că desecretizarea acestor proceduri este un punct important în operaţionalizarea Agenţiei. Astfel, în şedinţa CNI din 29 iulie 2009 (4) , membrii CNI au propus adoptarea unei recomandări către ANI pentru reanalizarea şi desecretizarea procedurilor de control ale inspectorilor de integritate din cadrul ANI. Această propunere a fost adoptată cu 10 voturi pentru şi 2 abţineri, indicând importanţa transparentizării operaţiunilor Agenţiei. Adoptarea acestei rezoluţii şi răspunsul ANI din 31 august arată că procedurile erau şi sunt secretizate. Atât neacceptarea mecanismelor de control, aflate în prerogativa CNI, cât şi opacizarea procedurilor de lucru expun evoluţiile ANI unui traseu alunecos, pasibil de derapaje.
• Aceleaşi probleme de neînţelegere se remarcă în cuprinsul răspunsului referitor la Regulamentul de Organizare şi Funcţionare. Nicăieri în corpul acestuia nu se menţionează faptul că ar veni în completarea sau modificarea Regulamentelor vechi (5), TI România înţelegând să preia, de aceea, numai sursa publică aferentă acestui aspect. De asemenea, cu privire la eroarea terminologică apărută la capitolul referitor la ANI, TI România va completa RNC pentru a înlocui sintagma „comisie de anchetă” cu cea de „comisie de evaluare”. Eroarea terminologică este nerelevantă însă, întrucât ANI nu răspunde problemei de fond şi anume acuzaţiilor referitoare la conducerea instituţiei. Aceste probleme aveau nevoie de o clarificare în ochii opiniei publice, fiind vorba despre persoane care deţin demnităţi si funcţii publice. Acestei datorii şi obligaţii, ANI răspunde însă prin dezinformare, afirmaţia potrivit căreia DNA ar fi dispus neînceperea urmăririi penal în cazul conducerii Agenţiei fiind neadevărate. Decizia din 29 iunie a.c (6). prevede doar transferul de competenţă materială şi penală către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, fiind indicate şi elementele asupra cărora se disjunge cauza.

Această evoluţie în sens negativ este emfatizată de însăşi ANI, care nu înţelege să accepte o analiză externă asupra funcţionării sale şi nici posibilitatea inexistenţei unui singur depozitar al adevărului ori beneficiul pluralităţii de opinii. TI România îşi exprimă de aceea stupoarea în faţa unei reacţii din partea unei instituţii ce preferă în schimbul dialogului civic constructiv şi de bună-credinţă, non-argumentul unor atacuri la persoană mai mult sau mai puţin voalate.

Din 2003 de când se realizează RNC, este pentru prima dată când o instituţie publică preferă să atace raportul, în loc să ia în considerare recomandările privind posibile căi de creştere a capacităţii administrative pentru construcţia integrităţii publice. Raportul realizat de Transparency International România a cuprins în decursul anilor numeroase critici la adresa unor instituţii care au ales să fructifice această analiză independentă pentru a evita în anii următori reluarea aceloraşi critici. În acest sens, obiectivul RNC nu este acela de a stârni opiniile personale ale conducerii unor instituţii, ci mai curând ca opinia publică să fie informată cu privire la măsurile ce se vor lua pentru creşterea capacităţii instituţiilor de a răspunde misiunii lor.

Transparency International România îşi manifestă de aceea încrederea şi speranţa că Agenţia Naţională de Integritate va renunţa la acest tip de abordare care nu va aduce nici un beneficiu climatului naţional de integritate, în schimbul dezbaterii publice bazate pe cooperare.

Transparency International România

Persoana de contact: 
Victor Alistar – Director Executiv, Transparency International Romania
 

1 - Transparency International România, Raportul Naţional asupra Corupţiei, 2009, p. 25, disponibil aici 

2 - Planul de Acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.346/2007 publicată în Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 765 din 12/11/2007 

3 - Transparency International România, Raportul Naţional asupra Corupţiei, 2009,p.28

4 - citeste aici

5 - Potrivit site-ului ANI, Regulamentul este „aprobat prin ordinul preşedintelui A.N.I. nr. 660/24.02. 2009. Citeste aici

6 - Ordonanţa DNA din 29 iunie 2009, ataşată prezentului comunicat de presă