

2
T R AN S P AR E NCY I N FO
e d i t o r i a l
Recuperarea prejudiciilor cauzate de activități
ilegale constituie un element important al luptei
împotriva crimei organizate. Pe de o parte, această
măsură îi privează pe infractori de beneficiile
obținute în mod ilegal. Pe de altă parte, statul
recuperează daunele derivate din aceste activități
prin valorificarea bunurilor confiscate. Totuși
această procedură nu este lipsită de probleme. Du-
pă cum indică Raportul MCV dar și Raportul Națio-
nal pentru Procedura de Confiscare Extinsă din
2014, o vulnerabilitate este lipsa transparenței în
valorificarea bunurilor confiscate.
Printre problemele cele mai acute, autoritățile semnalează dificultăți în valorificarea bunurilor confiscate,
spre exemplu terenuri sau imobile, scoase la licitație în repetate rânduri, fără a găsi cumpărători, care
deci rămân „blocate” fără ca statul sau cetățenii să poată beneficia de ele. În cazul anumitor state euro-
pene, refolosirea bunurilor confiscate în beneficul societății s-a dovedit a fi o soluție viabilă pentru
această problemă. Cel mai cunoscut exemplu, citat adesea între modelele de bune practici în docu-
mentele de lucru ale instituțiilor Europene sau ale ONU, este cel al Italiei, care a decis în anii ’90 să dea
în folosința comunităților locale proprietăți confiscate de la mafie. (UNODC 2014)
Contextul specific al Italiei a fost acela care a determinat dezvoltarea acestei abordări. Un discurs prin
care mafia italiană caută în mod tradițional să câștige sprijinul localnicilor este acela că mafia creează
locuri de muncă, care deși sunt ilegale reprezintă o sursă de venit pentru oamenii din zonele sărace ale
țării. În schimb, când organele judiciare destructurează grupuri infracționale și le „închid” afacerile, acei
oameni își pierd slujbele. Reutilizarea bunurilor confiscate în folosul comunităților locale a venit ca o
măsură ingenioasă pentru contracararea acestui discurs extrem de puternic și pentru a desface argu-
mentul prin care mafia își asigura suportul unora dintre localnici.
Deși reglementările în acest sens nu sunt lipsite de provocări sau limitări în aplicare, experiența italiană
arată posibilități vaste pentru refolosirea bunurilor confiscate în scopuri sociale. Printre exemple se nu-
mără transformarea proprietăților confiscate în școli, grădinițe, cantine, adăposturi sociale, centre cultu-
rale sau cluburi sportive. De asemenea, unele centre comerciale, terenuri agricole sau fabrici au fost
date în folosința comunităților locale, creând locuri de muncă și profit. Există cazuri în care întreprinderi
agricole au fost confiscate și redate spre utilizare cooperativelor locale, astăzi acolo sunt produse diver-
se alimente și apoi vândute în magazinele din Italia.
După cum consemnează un document de lucru ONU, lupta împotriva crimei organizate a căpătat o în-
cărcătură simbolică și socială odată ce a fost cuplată la beneficii directe, palpabile pentru cetățeni, iar
încrederea oamenilor în autorități și instituțiile statului a crescut considerabil. Exemplul Italiei arată cum
soluțiile creative care caută nu numai să descurajeze criminalitatea, ci și să vină în sprijinul oamenilor,
pot aduce rezultate mai bune decât abordările exclusiv punitive.
Wendla Beyer
Gestionarea bunurilor confiscate - provocări & solu
ț
ii
Reutilizarea