

Ori de câte ori este posibil, stakeholderii trebuie să se asigure
că sancțiunile și stimulentele lor sunt aplicate direct
reprezentanților relevanți, afectându-le costurile și beneficiile
financiare, sociale și psihologice. Acest lucru poate fi realizat
în primul rând prin măsuri legale şi, într-o măsură limitată,
reputaţionale.
Cu toate că țintirea decidenților direct răspunzători de
implicarea companiei în acte de corupție este esențială,
aceasta nu este întotdeauna suficientă sau fezabilă; prin
urmare, stakeholderii vor fi nevoiți să aplice sancțiuni și
stimulente întregii companii, precum și directorilor săi. Printre
motivele pentru care este indicată aplicarea de sancțiuni și
stimulente întregii companii enumerăm:
Corupţie sistemică.
Sancţionarea reprezentanţilor individuali s-ar putea să
nu protejeze stakeholderul
de riscurile de corupţie emanate din companie.
Presiunea socială.
Bază crescută pentru solicitatea de daune.
Profiturile obţinute din corupţie sunt deseori cel puţin
parţial deţinute de către o companie.