

neintegritate. Ea le permite acestora să înţeleagă natura şi
impactul riscurilor cu care se confruntă compania lor, ceea ce
le permite să elaboreze strategii noi sau să îmbunătăţească
strategiile deja existente pentru a reduce aceste riscuri.
Practic, evaluarea riscurilor de neintegritate este
fundamentul pe care se construieşte un program de etică
şi conformitate al companiei, permiţând stabilirea
priorităţilor în aşa fel încât resursele disponibile în cadrul
acestuia să fie utilizate cu maximă eficienţă.
Această
evaluare a riscurilor de neintegritate nu trebuie
confundată cu un audit, indiferent de natura acestuia
(ex, audit
organizaţional, audit de etică şi conformitate, audit intern etc.),
sau cu o investigaţie (ex, financiară, anti-fraudă sau de alt
gen), chiar dacă în urma sa pot să iasă la iveală probleme ce
necesită o cercetare mai amănunţită. Auditul şi investigaţiile
sunt post-factum şi presupun metode de analiză proprii diferite
de analiza riscurilor, în timp ce evaluarea riscurilor este o
evaluare ante-factum menita sa prevină.
Tot aşa, evaluarea riscurilor de neintegritate nu trebuie
confundată nici cu o evaluare a programului de conformitate,
chiar dacă se poate întâmpla ca obiectivele acestora să se
suprapună. Nu trebuie uitat că evaluarea programului de
conformitate este parte din auditul de etică si conformitate, iar
evaluarea riscurilor de neintegritate face parte din
instrumentele unui sistem solid de etică şi conformitate.
Deşi evaluarea riscurilor de neintegritate este separată de alte
evaluări ale riscurilor ce se pot întâmpla să aibă loc în acelaşi
timp în cadrul companiei, ar fi o greşeală ca acestea să fie
ignorate în totalitate.