8 / 12
7
T R AN S P AR E NCY I N F O
b u n e p r ac t i c i
5. Principiile etice
Codul de etică:
„Controlul intern al structurilor de securitate este primul
garant împotriva abuzurilor de putere, al faptului că angajații respectă
valorile democratice și drepturile omului”, menționează Comisia de la
Veneția. În lipsa unor reguli bine stabilite, există riscul încălcării legis-
laţiei, fapt ce poate rămâne necunoscut, având în vedere că procedurile
aplicate nu sunt făcute publice. Iar OSCE recomandă implementarea
transparentă a codului de conduită pentru serviciile de securitate și in-
formații, astfel încât acest cod să fie accesibil parlamentului, presei și
publicului larg.
În iunie 2005 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o
recomandare în care sunt trecute câteva puncte importante pentru ser-
viciile naţionale de securitate. De exemplu, Adunarea Generală face
apel către comitetul de miniştri al Consiliului să aprobe un cod de etică
în domeniul serviciilor de informaţii, aplicabil la nivel european.
Una dintre funcţiile majore ale eticii serviciilor este cea privind colectarea
informaţiilor. Ca de pildă “problemele etice care provin din colectarea de
informaţii din surse umane cu ajutorul informatorilor şi participarea
agenţilor la activităţile ţintei”. La fel de important este ca principiile de
integritate să fie respectate și în etapa de analiză a informaţiilor. Iar
rezultatele analizelor trebuie prezentate „în integralitatea lor, pornind de
la premisa că informarea corectă a factorilor decidenţi este scopul activi-
tăţii de intelligence”.
Garantarea independenței justiției:
OSCE consemnează două as-
pecte care găsesc aplicabilitate în relația dintre serviciile de securitate și
justiție. Primul aspect privește rolul esențial al ramurii judiciare în eme-
dierea abuzurilor făcute de serviciile de securitate și informații, iar cel de
-al doilea implică limitarea legitimă a exercitării puterii pentru a menține
principiile fundamentale ale democrației și ale statului de drept.
Datele furnizate de serviciile de informații sunt, fără îndoială, un element
indispensabil ramurii judiciare. Este limpede că serviciile, prin activitate
lor, sunt un instrument esențial pentru justiție, ele punând la dispoziția
procurorilor informații la care au acces, astfel încât aceștia sa poată in-
vestiga încălcări grave ale legii.
Este necesar, totuși, să aducem în discuție independența justiției și să
reamintim importanța fundamentală a acestui principiu pentru desfășu-
rarea echitabilă și corectă a actului de justiție. În această lumină trebuie
să privim spre una din problemele ridicate tot mai des în dezbaterile
publice, cea a ofițerilor acoperiți din instanțe.
Prin simplul fapt că serviciile de informații sunt parte a executivului, im-
plicarea oricărui membru al lor in justiție, încalcă principiul împărțirii put-
erilor in stat, esențial oricărei democrații funcționale. Mai mult, dacă un
magistrat este ofițer acoperit, el este prin urmare dublu subordonat. În
plus, are rang militar, ceea ce implică primirea și executarea de ordine
militare. Dilema: cum mai putem asigura independența justiției, dacă
magistratul în cauză nu judecă în mod imparțial și independent cazul, ci
execute pur și simplu ordine?
Wendla Beyer & Georgeta Filip