16 / 20
1 5
T R AN S P AR E NCY I N F O
l eg i s l a
ț
i e
însoțit de un plan pe termen mediu de redistribuire a resurselor din sistemul de sănătate către
investiții în capitalul uman și asigurarea tehnologiilor necesare noilor abordări investigative și
terapeutice”.
În luna septembrie, ministrul Justiției la acea dată Robert Cazanciuc a anunțat că ministerul pe
care îl conduce nu are în lucru un proiect care să legalizeze plățile informale, argumentând că
ar fi util ca la nivelul Parlamentului să se lămurească înţelesul unor termeni din Legea pacien-
tului.
27
Legea drepturilor pacientului
Lege nr. 46/2003 drepturilor pacientului prevede la
art. 34:
(1) personalul medical sau nemedi-
cal din unitățile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru
a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale
din cadrul unității respective. (2) Pacientul poate oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit
plăți suplimentare sau donații, cu respectarea legii.
Un an mai târziu au intrat în vigoare și normele de aplicare ale legii, prin ordinul nr.386/2004.
Singurul articol care face referire la plățile acordate de pacienți se regăsesc în
art. 15:
(1) La
cererea pacienţilor internaţi, unităţile cu paturi trebuie să asigure condiţiile necesare pentru
obţinerea de către aceştia a altor opinii medicale, precum şi pentru acordarea de servicii medi-
cale de către medici acreditaţi din afara unităţii. (2) Plata serviciilor medicale acordate pacienţi-
lor internaţi de către medicii prevăzuţi la alin. (1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile
legale în vigoare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în luna iunie 2015, că “fapta medicului angajat cu
contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are cali-
tatea de funcționar public,(…) de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți, în con-
dițiile art. 34 alin. 2 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a
unui drept recunoscut de lege având ca urmare incidența dispozițiilor art. 21 alin. 1 teza I-a din
Codul penal”.
28
Prin urmare,“este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exer-
citarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu re-
spectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta”.
29
În acest context, judecătorii ÎCCJ argumentează: “este posibil ca pacientul să ofere plăţi supli-
mentare sau donaţii, cu respectarea legii (împrejurare care poate fi de natură să excludă orice
răspundere penală), însă primirea acestora să nu se facă de către "angajaţi" cu respectarea
legii deoarece chiar legea interzice primirea unor plăţi suplimentare sau donaţii de către aceş-
tia din urmă”.
30
În plus, Codul Penal este lege organică și nu poate fi derogat printr-o lege care
nu are același caracter.