9 / 20
T R AN S P AR E NCY I N FO
8
c o n t e x t na
ț
i o na l
eticii (traininguri de etică, politici interne, ghi-
duri de bune practici etc), asistând și Casele
de Asigurări județene cu implementarea acelo-
rași mecanisme și efectuând vizite periodice la
acestea pentru evaluarea stării de integritate și
oferirea de sprijin de specialitate în combaterea
corupției și fraudei.
Nu trebuie trecută cu vederea nici consulta-
rea corpului profesional. Legea Sănătății
prevede: “Colegiul Medicilor din România
este organism profesional, apolitic, fără scop
patrimonial, de drept public, cu responsabilități
delegate de autoritatea de stat, în domeniul
autorizării, controlului și supravegherii profesi-
ei de medic ca profesie liberală, de practică
publică autorizată”. Printre atribuțiile CMR
prevăzute de lege se numără:
asigură aplicarea regulamentelor și normelor
care organizează și reglementează exercitarea
profesiei de medic, indiferent de forma de
exercitare și de unitatea sanitară în care se
desfășoară:
apară demnitatea și promovează drepturile și
interesele membrilor săi în toate sferele de
activitate; apără onoarea, libertatea și indepen-
dența profesională ale medicului, precum și
dreptul acestuia de decizie în exercitarea actu-
lui medical;
atestă onorabilitatea și moralitatea profesiona-
lă ale membrilor săi;
asigură respectarea de către medici a obligații-
lor ce le revin față de pacient și de sănătatea
publică;
elaborează și adoptă Statutul Colegiului
Medicilor din România și Codul de deontologie
medicala;
stabilește și reglementează regimul de publici-
tate a activităților medicale;
organizează judecarea cazurilor de abateri de
la normele de etică profesională, de deontolo-
gie medicală și de la regulile de bună practică
profesională, în calitate de organ de jurisdicție
profesională;
colaborează cu Ministerul Sănătății Publice la
elaborarea reglementărilor din domeniul medi-
cal sau al asigurărilor sociale de sănătate.
Responsabilizarea
pacien
ț
ilor
Riscuri și vulenrabilități
Lipsa de informare a pacienților cu privire
la propriile drepturi
–
O mare parte dintre
pacienții români nu cunosc prevederile legii nr.
46/2003, cu privire la drepturile pacientului și
nici mijloacele de acțiune pe care le au la
dispoziție atunci când acestea sunt încălcate,
ceea ce îi expune la comportamente ne-etice
din partea personalului medical. Iar lipsa de
reacție cu privire la aceste comportamente
încurajează perpetuarea lor.
Lipsa unei surse centralizate de încredere
de unde pacienții pot obține informații din
domeniul medical
–
În sistemul de sănătate
publică există informații cu privire la sistemul
de asigurări de sănătate și gratuitățile oferite
prin acesta, la ceea ce presupun diferite pro-
ceduri medicale și tarifele lor (în cazul în care
nu sunt acoperite de asigurări), la alarme cu
privire la riscurile de epidemii, la sfaturi de
specialitate pentru o viață sănătoasă etc. Însă
de multe ori, aceste informații sunt disparate
și greu accesibile, fiind necesară cunoașterea
prealabilă a instituției pe a cărei pagină de
internet se află.
Procedura dificilă de înaintare și obținere a
soluționării unei plângeri la CMR –
Deși în
cadrul legislației privind exercitarea profesiei
de medic, înființarea, organizarea și funcționa-
rea Colegiului Medicilor din România se
specifică termene limită pentru depunerea
plângerilor sau pentru soluționarea contestații-
lor, nu este menționat nicăieri un termen
pentru soluționarea plângerilor.
Lipsa tradiției intentării proceselor de
malpraxis –
Pacientul român necunoscându-și
suficient drepturile și temându-se de procese
lungi și costisitoare evită, în general, urmărirea
în instanță a medicilor pentru malpraxis, chiar
atunci când are dovezi în acest sens, limitându-
se deseori la decizia Colegiului Medicilor.