

T R AN S P AR E NCY I N FO
6
c o n t e x t na
ț
i o na l
Plă
ț
ile informale
Riscuri și vulenrabilități
Remunerația inadecvată
–
Unul dintre
elementele care favorizează fenomenul de
acceptare sau, mai grav, de solicitare a plăți-
lor informale este faptul că nivelul de salariza-
re a personalului medical este foarte redus,
comparativ cu omologii lor din alte țări europe-
ne, existând medici (în special tineri sau rezi-
denți) care nu se pot întreține din sumele pri-
mite. Chiar și în situațiile în care remunerația
permite un trai decent, comparația cu colegii
din străinătate generează frustrări, care ajung
să fie înlăturate prin suplinirea veniturilor prin
mijloace nepermise.
Resursele materiale ineficiente pentru
buna desfășurare a activității
–
Resurse-
le limitate pentru realizarea de analize sau
tratamente foarte necesare – uneori chiar vita-
le – pentru pacient (ex. aparatură de radiote-
rapie, tomografe, film și substanțe de contrast
pentru diferite analize etc.) favorizează oferi-
rea de plăți informale pentru a beneficia în
mod prioritar de aceste servicii, în detrimentul
altor pacienți.
Rolul codului deontologic în descuraja-
rea plăților informale
–
Codul de Deonto-
logie Medicală al Colegiului Medicilor Români
prevede că se consideră “faptă nedeontolo-
gică” refuzul unui medic de a acorda servicii
unui pacient fără un motiv bine întemeiat (Art.
22, pct. b, Art. 33) și că medicilor le este inter-
zis să emită vreun document medical “pentru
obținerea unui folos nelegal sau imoral” (Art.
22, pct. f). În afară de acestea, documentul nu
conține prevederi care să interzică în mod ex-
plicit solicitarea sau acceptarea de bani sau
bunuri din partea pacienților.
De asemenea, Codul de Deontologie Medica-
lă stipulează, prin Art. 23, a fi ”O atingere gra-
vă adusă caracterului independent al profesiei
medicale” următoarele acțiuni: ”a) cu excepţia
situaţiilor prevăzute de lege şi cu anunţarea
prealabilă a organelor profesiei, asocierea sau
colaborarea, sub orice formă şi orice modalita-
te, directă ori indirectă, dintre un medic şi o
persoană care produce sau distribuie medica-
mente; b) reclama, în orice mod, la medica-
mente, aparatură medicală sau alte produse
de uz medical; c) implicarea, direct sau indi-
rect, în distribuţia de medicamente, dispozitive
medicale, aparatură medicală sau de alte
produse de uz medical”. De asemenea codul
condamnă ”primirea unor donaţii sub formă de
cadouri în bani sau în natură ori alte avantaje,
a căror valoare le face să îşi piardă caracterul
simbolic şi care influenţează actul medical, de la
una dintre entităţile prevăzute la lit. a-c” (lit. e).
Nu este menționată însă vreo urmare a aces-
tui comportament, de unde se poate înțelege
că un cadru medical care acceptă astfel de
comisioane riscă o sancțiune disciplinară afla-
tă la discreția Comisiei de Deontologie.
Codul deontologic încurajează păstra-
rea sub tăcere a practicilor lipsite de
integritate
– Codul de Deontologie Medicală
al Colegiului Medicilor din România conține
mai multe prevederi care pot descuraja medi-
cii să semnaleze atunci când un coleg se
implică în practici precum solicitarea de plăți
informale. Procedura instituită prin acest
document pentru situația în care un medic
dorește să intervină pentru a pune capăt unei
astfel de situații este dificilă și implică riscuri
pentru reclamant.
Astfel articolul 10, ”Respectul față de confrați”
prevede faptul că ”de-a lungul întregii sale
activităţi, medicul îşi va respecta confraţii,
ferindu-se şi abţinându-se să-i denigreze ori
să aducă critici cu privire la activitatea profesio-
nală a acestora”. Dacă, totuși, acesta rămâne
hotărât ”să aducă critici”, nu există o procedură
pentru a denunța fapte lipsite de integritate, ci
doar ”erori profesionale”, cu caracter strict
medical. Cum prin articolul 39 se prevede
obligația de loialitate față de colegi, este ușor
de înțeles cum un doctor care își reclamă un
coleg pentru fapte neetice se expune la a fi
ostracizat de către colegii săi pentru lipsă de
loialitate, colegialitate și comportament contrar
deontologiei profesionale.