5 / 12
T R AN S P AR E NCY I N FO
4
b u n e p r ac t i c i
2. Acordarea mandatelor
Pentru menținerea unui echilibru între siguranța națională și libertățile fundamentale ale omului, este esențial ca activită-
țile serviciilor de informații să se desfășoare în baza unor mandate, acordate de autoritățile competente. Raportul ONU
amintit susține punctul de vedere al Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), conform căruia organele judiciare
sunt cele mai indicate să decidă în mod imparțial asupra admisibilității măsurilor intrusive de colectare de informații .
Sub legislația actuală, România se aliniază acestor recomandări internaționale, operațiunile de colectare a informațiilor
desfășurându-se numai în baza mandatelor eliberate de judecător sau procuror.
În ce privește măsurile de colectare de informații care îngrădesc drepturile omului, Națiunile Unite dau ca exemplu pozi-
tiv statele care prevăd aprobarea pe mai multe nivele a unor astfel de măsuri, dar și monitorizarea desfășurării lor de
către cel puțin un organism, independent de servicii, cu competența de a solicita revizuirea, suspendarea sau încheierea
aplicării acestora.
Regăsim această practică, spre exemplu, în Africa de Sud, unde judecătorii au competența de a solicita rapoarte interi-
mare cu privire la progresele care se fac pentru atingerea obiectivelor stabilite în mandatul primit inițial. Astfel, ei pot limi-
ta acțiunile colaterale și se pot asigura că folosirea metodelor intruzive nu depășește scopul inițial.
O asemenea competență ar putea fi acordată judecătorului de drepturi și libertăți, prevăzut în arhitectura judiciară Ro-
mânească. Există şi ţări în care autorizarea unor măsurilor de colectare de informații este dată numai de judecători sau
instanțe specializate - aşa cum se întâmplă în Canada, Franța ori Spania.