7 / 12
T R AN S P AR E NCY I N FO
6
b u n e p r ac t i c i
4. Răspunderea (accountability)
Prin natura secretă a activităților serviciilor de informații devine dificil să
vorbim despre răspundere în fața cetățenilor. Totuși, regăsim în compila-
ția de bune practici din raportul ONU un șir de măsuri care aduc un anu-
mit grad de transparență serviciilor de informații și prin urmare contribuie
la consolidarea răspunderii acestora în fața oamenilor.
Constituționalitatea măsurilor:
Exemplul Germaniei arata cum, prin
intervențiile Curții Constituționale, pot fi împletite măsurile pentru garan-
tarea siguranței naționale cu drepturile si libertățile fundamentale ale
omului. O privire de ansamblu asupra deciziilor Curții arată cum aceasta
a modelat de-a lungul timpului măsurile legislative privind serviciile de
informații, astfel încât să permită și să extindă posibilitățile serviciilor de
acțiune, dar în același timp să asigure menținerea drepturilor și libertăților
pe teritoriul german – temperând chiar când a fost necesar, proiecte
legislative care ar fi stabilit măsuri intruzive. Observăm și în România o
contribuție esențială a Curții Constituționale în menținerea echilibrului
între măsurile pentru extinderea puterilor serviciilor de informații și
garantarea drepturilor cetățenilor.
Imparțialitate - neimplicare în societatea civilă, politic și media:
Raportul ONU amintește că serviciile de informații au competențe care ar
putea servi la promovarea sau prejudicierea intereselor anumitor grupuri
politice. De aceea este necesar ca legislația națională să interzică
serviciilor să acționeze în interesul oricărui grup politic – o prevedere pe
care o regăsim și în legislația românească, prin Legea privind organiza-
rea și funcționarea Serviciului Român de Informații.
Sunt cunoscute și alte măsuri suplimentare pentru evitarea implicării
serviciilor în politic. Un exemplu este interdicția aplicabilă angajații servici-
ilor de informații de a fi membri de partid sau de a primi instrucțiuni de la
partide. O altă măsură similară este aceea ca numirile în funcțiile de
conducere ale serviciilor de informații să fie supuse examinării din afara
executivului.
Studiul ONU amintit încadrează între bunele practici interdicția pentru
serviciile de informații de a-și utiliza competențele pentru a influența
manifestări legitime ale drepturilor la libera asociere, întrunire pașnică și
exprimare sau la activități politice legitime. Acestea sunt drepturi funda-
mentale pentru buna funcționare a societății civile, a media și a partidelor
politice, iar orice intervenție pentru a influența în mod obscur aceste
practici poate slăbi bunul curs al democrației.
State precum Canada, Elveția, Japonia sau Olanda au luat măsuri pentru
a reduce posibilitatea serviciilor secrete de a viza grupuri sau persoane
care își exercită în mod legitim aceste drepturi, limitând măsurile de
colectare de informații și folosirea datelor personale colectate. Alte state
au adoptat măsuri speciale pentru a proteja jurnaliștii. Astfel, Germania
limitează măsurile de colectare de informații pe care serviciile le pot
aplica în cazul jurnaliștilor, pentru a proteja privilegiile profesionale ale
acestora, în special cu privire la confidențialitatea surselor de informare.