Previous Page  7 / 12 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 7 / 12 Next Page
Page Background

T R AN S P AR E NCY I N FO

6

l eg i s l a

ț

i e i n t e r na

ț

i o na l ă

Consiliul Europei: Convenția Civilă privind Corupția

Convenția Civilă Privind Corupția

4

a fost adoptată în 1999 de Consiliul Europei și ratificată de

România prin Legea numărul 147/2002. Scopul este de a întări cooperarea între statele membre

în lupta împotriva corupției și a efectelor negative pe care aceasta le are asupra oamenilor, com-

paniilor, statelor și instituțiilor internaționale.

În acest context, Convenția vizează în primul rând crearea mecanismelor de drept civil care să

faciliteze despăgubirea persoanelor care au suferit daune din cauza faptelor de corupție. Conven-

ția stipulează obligația statelor semnatare de a include în dreptul intern „o protecţie adecvată îm-

potriva oricărei sancţiuni nejustificate faţă de salariaţii care, de bună-credinţă şi pe bază de suspi-

ciuni legitime, denunţă faptele de corupţie persoanelor sau autorităţilor responsabile.” (art. 9).

5

Consiliul Europei: Convenția Penală privind Corupția

Convenția Penală privind Corupția

6

, adoptată de Consiliul Europei în 1999 și ratificată de Româ-

nia prin Legea numărul 27/2002, vizează „incriminarea coordonată a infracţiunilor de corupţie, o

cooperare consolidată în cercetarea unor asemenea infracţiuni şi un mecanism eficace de urmări-

re a aplicării, deschis în mod egal statelor membre şi statelor nemembre”. Întrucât descoperirea și

investigarea faptelor de corupție se bazează în mare parte pe dezvăluirile făcute de persoanele

care aleg să raporteze infracțiunile, Convenția prevede măsuri pentru a le garanta siguranța.

Art. 22 – “Protecția colaboratorilor justiției și a martorilor: Fiecare stat semnatar adoptă măsurile

legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecţie efectivă şi co-

respunzătoare: (a) persoanelor care furnizează informaţii referitoare la infracţiunile stabilite în

baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autorităţile însărcinate cu investigaţii sau urmăriri;

(b) martorilor care fac o depoziţie privind astfel de infracţiuni.”

Liniile directoare OECD pentru întreprinderile multinaționale, ediția

2011

Liniile directoare OECD pentru întreprinderile multinaționale

7

vin în completarea Declarației

OECD privind investițiile internaționale și întreprinderile multinaționale, la care au aderat țările

membre OECD și alte țări care nu sunt membre, printre care și România.

Liniile directoare reprezintă un set de recomandări formulate de guvernele care au aderat la De-

clarație, pentru companiile multinaționale care provin din sau operează în aceste țări. Scopul este

de a îmbunătăți mediul de investiții, de a consolida încrederea între corporații și societățile în care

operează și de a susține contribuția întreprinderilor la progresul economic, social și de mediu.

Respectarea întru totul a legilor naționale și internaționale și prevenirea neregulilor au un rol

esențial în acest context. Documentul subliniază de asemenea importanța protejării celor care

semnalează nereguli la locul de muncă.