Corupţia, ca fenomen, este considerată ca una dintre cele mai grave abateri comportamentale care denaturează administrarea afacerilor publice către scopuri de ordin privat.

Disfuncţionalităţile majore apărute ca urmare a lipsei unei strategii coerente având în vedere desele schimbări în guvernare, discrepanţe în politicile guvernamentale, existenţa surselor de circuite birocratice şi lipsa de transparenţă a administraţiei publice, ambiguitatea legislativă, asimetria şi volatilitatea normativă, reprezintă numai câteva din motivele care subminează încercarea de reformare a societăţii româneşti şi conduc la răsturnarea sistemului de valori tradiţionale.

Schimbările politice, sociale şi economice din România, la care s-a adăugat ineficienţa unui control adecvat, au favorizat criminalitatea, îndeosebi cea economică, infracţiunile având o mare complexitate şi diversitate, ţinând seamă de numărul celor implicaţi, metodele folosite, instituţiile vizate şi, evident, al prejudiciilor cauzate societăţii.

Sistemul judiciar continuă să înregistreze performanţe limitate în lupta împotriva corupţiei, datele statistice fiind însă insuficiente pentru a determina cauzele acesteia: instrumentarea insuficientă a dosarelor de către parchete, lipsa de capacitate a instanţelor sau lipsa unor reforme structurale în politica de resurse umane în interiorul sistemului.

De altfel, lipsa analizelor de fond sau a analizelor de impact în ceea ce priveşte soluţiile propuse pentru reformarea sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei sunt chestiuni recurente, pentru care Transparency International România a formulat mai multe recomandări şi solicitări de soluţionare, care au rămas însă fără răspuns din partea autorităţilor.

Riscurile şi vulnerabilităţile probaţiunii faptelor de corupţie nu pot fi prezentate independent, ci numai în strânsă legătură cu actul de justiţie, cu slăbiciunile sistemului judiciar şi, nu în ultimul rând, cu carenţele societăţii.

descarca