
Codul proiectului: 101142981 — LAW — CERV-2023-CHAR-LITI
Beneficiari și parteneri în proiect:
Transparency International Romania – coordonator
Transparency International Bulgaria – partener
Agenția Națională de Integritate – partener
Obiectivul general al proiectului este acela de a contribui la eforturile naționale și ale Uniunii Europene de a susține și proteja avertizorii in interes public, precum și de a consolida capacitatea autorităților naționale și a practicienilor din domeniul dreptului pentru a asigura căi legale de protecție a avertizorilor in interes public.
Rezultate așteptate:
- Minimum 180 de persoane din instituții vor avea cunoștințe îmbunătățite cu privire la aplicarea corectă a cadrului legal național care transpune Directiva Uniunii Europene 1937/2019.
- Minimum 60 de reprezentanți ai societății civile din România și Bulgaria vor avea capacități sportite și cunoștințe îmbunătățite, ca urmare a workshop-urilor tematice organizate în cadrul proiectului (privind avertizarea de integritate în contextul noilor legi recent aprobate în România și Bulgaria).
- Minimum 180 de studenți din cele două țări vor participa la seminarii tematice privind protecția avertizorilor de integritate.
- Minimum 150 de experți în domeniul avertizării de integritate vor fi invitați să facă parte din grupul de networking online, pentru a crea o comunitate de experți în acest domeniu, prin punerea la dispoziție a unui spațiu sigur, pentru a schimba păreri în mod liber și pentru a învăța unii de la ceilați.
- Cel puțin 3 milioane de oameni, inclusiv potențiali avertizori de integritate, vor beneficia de o mai bună informare despre drepturile și obligațiile lor conform legii, inclusiv despre canale de încredere pe care le pot utiliza pentru a semnala nereguli și despre sprijinul adecvat.
- De asemenea, campania de comunicare va contribui la creșterea conștietizării în rândul publicului larg cu privire la: canalele de raportare existente și procedurile de raportare a neregulilor, precum și cu privire la drepturile prevăzute în legislația națională și în Directiva specifică.
Perioada de implementare: Martie 2024 - Februarie 2026
Buget: 257.881 euro, reprezentând un procent de 90% asigurat de finanțator și un procent de 10% asigurat de parteneri.










Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public
ARTICOLUL 1 Domeniul de reglementare
(1) Prezenta lege constituie cadrul general în materia protecţiei persoanelor care raportează încălcări ale legii, care s-au produs sau care sunt susceptibile să se producă, în cadrul autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanelor juridice de drept privat.
(2) Prezenta lege reglementează procedura de primire, de examinare şi soluţionare a raportărilor, drepturile şi obligaţiile persoanelor care efectuează raportări sau divulgă public informaţii privind încălcări ale legii, măsurile de protecţie a acestora, obligaţiile autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi persoanelor juridice de drept privat, drepturile persoanelor vizate, precum şi atribuţiile autorităţilor competente.
(3) Normele speciale privind raportarea încălcărilor legii cuprinse în actele normative prevăzute în anexa nr. 1 se aplică în continuare. Dispoziţiile prezentei legi se aplică în situaţiile în care reglementările din actele normative enumerate în anexa nr. 1 nu conţin norme speciale cu caracter obligatoriu privind raportarea încălcărilor legii.
(4) Prezenta lege nu se aplică raportărilor privind încălcări ale normelor în materie de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii naţionale, în cazul în care acestea intră sub incidenţa art. 346 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
(5) Prezenta lege nu aduce atingere dispoziţiilor privind:
a) protecţia informaţiilor clasificate;
b) secretul profesional al avocatului;
c) confidenţialitatea informaţiilor medicale;
d) caracterul secret al deliberărilor judiciare;
e) normele de procedură penală.
(6) Prezenta lege nu aduce atingere dreptului lucrătorilor de a se consulta cu reprezentanţii acestora sau cu sindicatele şi nici normelor privind protecţia împotriva oricărei măsuri prejudiciabile, determinate de astfel de consultări.
(7) Prezenta lege nu aduce atingere normelor privind autonomia partenerilor sociali şi dreptul acestora de a încheia contracte sau acorduri colective.
ARTICOLUL 2 Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică persoanelor care efectuează raportări şi care au obţinut informaţiile referitoare la încălcări ale legii, într-un context profesional. În categoria acestor persoane intră, cel puţin, următoarele:
a) lucrătorii;
b) persoanele care desfăşoară o activitate independentă, în înţelesul art. 49 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
c) acţionarii şi persoanele care fac parte din organul de administrare, de conducere sau de supraveghere al unei întreprinderi, inclusiv membrii neexecutivi ai consiliului de administraţie, precum şi voluntarii şi stagiarii remuneraţi sau neremuneraţi;
d) orice persoană care lucrează sub supravegherea şi conducerea persoanei fizice sau juridice cu care s-a încheiat contractul, a subcontractanţilor şi a furnizorilor acesteia.
(2) Prezenta lege se aplică şi persoanelor ale căror raporturi de muncă nu au început încă şi care efectuează raportări prin intermediul canalelor de raportare interne sau externe sau divulgă public informaţii privind încălcări ale legii obţinute în timpul procesului de recrutare sau altor negocieri precontractuale sau în cazul în care raportul de muncă sau raportul de serviciu a încetat.
(3) Prezenta lege se aplică, de asemenea, persoanelor care raportează sau dezvăluie public informaţii privind încălcări ale legii în mod anonim.
ARTICOLUL 3 Termeni şi expresii
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. încălcări ale legii - fapte care constau într-o acţiune sau inacţiune care constituie nerespectări ale dispoziţiilor legale, care privesc domenii cum ar fi: achiziţiile publice; serviciile, produsele şi pieţele financiare, precum şi prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului; siguranţa şi conformitatea produselor; siguranţa transportului; protecţia mediului; protecţia radiologică şi siguranţa nucleară; siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, sănătatea şi bunăstarea animalelor; sănătatea publică; protecţia consumatorilor; protecţia vieţii private şi a datelor cu caracter personal şi a securităţii reţelelor şi sistemelor informatice, prevăzute în anexa nr. 2, încălcări care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, astfel cum sunt menţionate la art. 325 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi cum sunt detaliate în măsurile relevante ale Uniunii Europene; încălcări referitoare la piaţa internă, menţionate la art. 26 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, inclusiv încălcări ale normelor Uniunii Europene în materie de concurenţă şi de ajutoare de stat, precum şi încălcări referitoare la piaţa internă în ceea ce priveşte actele care încalcă normele privind impozitarea societăţilor sau mecanismele al căror scop este obţinerea unui avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului dreptului aplicabil în materie de impozitare a societăţilor, ce reprezintă abateri disciplinare, contravenţii sau infracţiuni, sau care contravin obiectului sau scopului legii;
2. informaţii referitoare la încălcări ale legii - informaţii, inclusiv suspiciuni rezonabile, cu privire la încălcări efective sau potenţiale ale legii, care s-au produs sau care sunt susceptibile să se producă în cadrul autorităţilor, instituţiilor publice sau în cadrul altor persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanelor juridice de drept privat, în care lucrează sau a lucrat avertizorul în interes public sau cu care acesta este sau a fost în contact prin intermediul activităţii sale, precum şi informaţiile cu privire la încercări de a ascunde astfel de încălcări;
3. raportare - comunicarea orală sau scrisă de informaţii, potrivit modalităţilor prevăzute la art. 5 alin. (4), cu privire la orice faptă care reprezintă o încălcare a legii;
4. raportare internă - comunicarea orală sau scrisă de informaţii referitoare la încălcări ale legii din cadrul unei autorităţi, instituţii publice, persoane juridice de drept public, precum şi din cadrul persoanelor juridice de drept privat. Raportarea internă se realizează prin mijloacele puse la dispoziţie de autorităţile, instituţiile publice, persoanele juridice de drept public, precum şi de persoanele juridice de drept privat pentru efectuarea de raportări privind încălcări ale legii, acestea constituind canalele interne de raportare;
5. raportare externă - comunicarea orală sau scrisă de informaţii referitoare la încălcări ale legii realizată prin canalele externe de raportare reprezentate de autorităţile prevăzute la pct. 15;
6. divulgare publică - punerea la dispoziţie, în orice mod, în spaţiul public a informaţiilor referitoare la încălcări ale legii;
7. avertizor în interes public - persoana fizică care efectuează o raportare sau divulgă public informaţii referitoare la încălcări ale legii, obţinute în context profesional;
8. facilitator - persoana fizică ce asistă avertizorul în interes public în procesul de raportare într-un context profesional şi a cărui asistenţă trebuie să fie confidenţială;
9. context profesional - activităţi profesionale, actuale sau anterioare, de orice natură, remunerate sau nu, desfăşurate în cadrul autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanelor juridice de drept privat, în baza cărora persoanele pot obţine informaţii referitoare la încălcări ale legii şi pot suferi represalii în caz de raportare a acestora;
10. lucrător - persoana fizică ce se află într-un raport de muncă sau raport de serviciu, în temeiul dispoziţiilor de drept comun sau speciale în materie, şi prestează muncă în schimbul unei remuneraţii;
11. persoană vizată prin raportare - persoana fizică sau juridică menţionată în raportare sau în divulgarea publică drept persoana căreia i se atribuie încălcarea legii sau cu care persoana respectivă este asociată;
12. represalii - orice acţiune sau omisiune, directă sau indirectă, apărută într-un context profesional, care este determinată de raportarea internă sau externă ori de divulgarea publică şi care provoacă sau poate provoca prejudicii avertizorului în interes public;
13. acţiuni subsecvente - orice acţiune întreprinsă de către destinatarul unei raportări interne sau de către autoritatea competentă în vederea soluţionării raportării şi, acolo unde este cazul, a remedierii încălcării raportate;
14. informarea - transmiterea către avertizorul în interes public a unor informaţii referitoare la acţiunile subsecvente şi la motivele unor astfel de acţiuni;
15. autoritate competentă să primească raportări privind încălcări ale legii reprezintă:
a) autorităţile şi instituţiile publice care, potrivit dispoziţiilor legale speciale, primesc şi soluţionează raportări referitoare la încălcări ale legii, în domeniul lor de competenţă;
b) Agenţia Naţională de Integritate, denumită în continuare Agenţia;
c) alte autorităţi şi instituţii publice cărora Agenţia le transmite raportările spre competentă soluţionare;
16. persoana desemnată - responsabilul cu atribuţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. c), numit la nivelul autorităţii, instituţiei publice sau în cadrul persoanelor juridice de drept privat, precum şi în cadrul altor persoane juridice de drept public. În funcţie de numărul de angajaţi, atribuţiile pot fi exercitate de către o persoană, un compartiment sau pot fi externalizate către un terţ, denumit în continuare terţ desemnat.
ARTICOLUL 4 Principii generale
Principiile care guvernează protecţia raportărilor privind încălcări ale legii sunt următoarele:
a) principiul legalităţii, potrivit căruia autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale, prin asigurarea respectării depline, printre altele, a libertăţii de exprimare şi de informare, a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal, a libertăţii de a desfăşura o activitate comercială, a dreptului la un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, a dreptului la un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane, a dreptului la un nivel ridicat de protecţie a mediului, a dreptului la o cale de atac eficientă şi a dreptului la apărare;
b) principiul responsabilităţii, potrivit căruia avertizorul în interes public are obligaţia de a prezenta date sau informaţii cu privire la faptele raportate;
c) principiul imparţialităţii, potrivit căruia examinarea şi soluţionarea raportărilor se fac fără subiectivism, indiferent de convingerile şi interesele persoanelor responsabile de soluţionarea acestora;
d) principiul bunei administrări, potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public sunt datoare să îşi desfăşoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiţii de eficienţă şi eficacitate a folosirii resurselor;
e) principiul echilibrului, potrivit căruia nicio persoană nu se poate prevala de prevederile prezentei legi pentru a diminua sancţiunea administrativă sau disciplinară pentru o faptă a sa mai gravă care nu are legătură cu raportarea;
f) principiul bunei-credinţe, potrivit căruia este ocrotită persoana care a avut motive întemeiate să creadă că informaţiile referitoare la încălcările raportate erau adevărate la momentul raportării şi că respectivele informaţii intrau în domeniul de aplicare al prezentei legi.
ARTICOLUL 5 Modalităţi de raportare
(1) În temeiul prezentei legi, modalităţile de raportare sunt următoarele:
a) raportarea internă;
b) raportarea externă.
(2) Raportarea privind încălcări ale legii se efectuează, în principal, prin intermediul canalelor interne de raportare existente. Avertizorul în interes public care efectuează o raportare privind încălcări ale legii poate alege, însă, între canalul intern de raportare şi canalul extern de raportare. La alegerea canalului de raportare avertizorul în interes public poate lua în considerare aspecte precum:
a) existenţa riscului de represalii, în cazul raportării prin canalele interne;
b) imposibilitatea remedierii încălcării în mod eficace prin intermediul canalelor interne de raportare.
(3) În lipsa canalelor interne de raportare în cazul persoanelor juridice de drept privat cu mai puţin de 50 de lucrători, altele decât cele prevăzute la art. 9 alin. (4), avertizorul în interes public care efectuează o raportare privind încălcări ale legii utilizează canalul extern.
(4) Raportarea se face în scris, pe suport hârtie sau în format electronic, prin comunicare la liniile telefonice sau prin alte sisteme de mesagerie vocală, sau prin întâlnire faţă în faţă, la cererea avertizorului în interes public.
ARTICOLUL 6 Conţinutul raportărilor
(1) Raportarea cuprinde, cel puţin, următoarele: numele şi prenumele, datele de contact ale avertizorului în interes public, contextul profesional în care au fost obţinute informaţiile, persoana vizată, dacă este cunoscută, descrierea faptei susceptibile să constituie încălcare a legii în cadrul unei autorităţi, instituţii publice, oricărei alte persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanei juridice de drept privat, precum şi, după caz, probele în susţinerea raportării, data şi semnătura, după caz.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului în interes public se examinează şi se soluţionează în măsura în care conţine indicii referitoare la încălcări ale legii.
31/03/2023 - alineatul a fost modificat prin Lege 67/2023
ARTICOLUL 7 Evidenţa raportărilor
(1) Raportările se înscriu într-un registru, care cuprinde data primirii raportării, numele şi prenumele, datele de contact ale avertizorului în interes public, obiectul raportării şi modalitatea de soluţionare. Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat şi autorităţile competente prevăzute la art. 3 pct. 15, prin persoana sau compartimentul desemnat potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. c) au obligaţia de a păstra evidenţa raportărilor în registru. Registrul se ţine în format electronic. Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat cu cel puţin 50 de angajaţi, precum şi autorităţi competente potrivit prevederilor art. 3 pct. 15, prin persoana sau compartimentul desemnat, au obligaţia de a menţine statistici cu privire la raportările care privesc încălcări ale legii.
(2) Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat păstrează evidenţa tuturor raportărilor primite cu respectarea cerinţelor privind confidenţialitatea. Raportările se păstrează 5 ani. După expirarea perioadei de păstrare de 5 ani, acestea se distrug, indiferent de suportul pe care sunt păstrate.
(3) În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică sau un alt sistem de mesagerie vocală, persoana desemnată are obligaţia de a documenta raportarea în unul dintre următoarele moduri:
a) prin efectuarea unei înregistrări a conversaţiei într-o formă durabilă şi accesibilă, sub rezerva consimţământului avertizorului în interes public;
b) printr-o transcriere completă şi exactă a conversaţiei.
(4) În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică sau un alt sistem de mesagerie vocală în care conversaţiile nu pot fi înregistrate, persoana desemnată are obligaţia de a întocmi un proces-verbal de transcriere completă şi exactă a conversaţiei. Persoanele desemnate oferă avertizorului în interes public posibilitatea de a verifica, de a rectifica şi de a-şi exprima acordul cu privire la procesul-verbal al conversaţiei, prin semnarea acestuia.
(5) În cazul în care avertizorul în interes public solicită ca raportarea să aibă loc în prezenţa persoanei desemnate, aceasta are obligaţia de a întocmi un proces-verbal de consemnare, într-o formă durabilă şi accesibilă, sub rezerva consimţământului avertizorului în interes public. Persoana desemnată oferă avertizorului în interes public posibilitatea de a verifica, de a rectifica şi de a-şi exprima acordul cu privire la procesul-verbal al conversaţiei, prin semnarea acestuia.
(6) În cazul în care avertizorul în interes public nu îşi exprimă consimţământul pentru transcrierea sau înregistrarea conversaţiei, acesta este îndrumat să raporteze în scris, pe suport hârtie, persoanei desemnate, sau în format electronic, la o adresă de poştă electronică dedicată.
(7) Termenul prevăzut la alin. (2) se aplică şi în cazul transcrierii prevăzute la alin. (3) lit. b) şi al proceselor-verbale prevăzute la alin. (4) şi (5).
ARTICOLUL 8 Obligaţia de a păstra confidenţialitatea
(1) Persoana desemnată să soluţioneze raportarea are obligaţia de a nu dezvălui identitatea avertizorului în interes public şi nici informaţiile care ar permite identificarea directă sau indirectă a acestuia, cu excepţia situaţiei în care are consimţământul expres al acestuia.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), identitatea avertizorului în interes public şi orice altă informaţie prevăzută la alin. (1) pot fi divulgate numai în cazul în care acest lucru este o obligaţie impusă de lege, cu respectarea condiţiilor şi a limitelor prevăzute de aceasta.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), avertizorul în interes public este informat anterior, în scris, cu privire la divulgarea identităţii şi a motivelor divulgării datelor confidenţiale în cauză. Obligaţia nu există în cazul în care informarea ar periclita investigaţiile sau procedurile judiciare.
(4) Informaţiile din cuprinsul raportărilor care constituie secrete comerciale nu pot fi utilizate sau divulgate în alte scopuri decât cele necesare soluţionării raportării.
(5) Obligaţia de a păstra confidenţialitatea nu există în cazul în care avertizorul în interes public a dezvăluit în mod intenţionat identitatea sa în contextul unei divulgări publice.
(6) Obligaţia de a păstra confidenţialitatea se menţine şi în cazul în care raportarea ajunge din eroare la o altă persoană din cadrul autorităţii, instituţiei publice, oricărei alte persoane juridice de drept public, precum şi din cadrul persoanelor juridice de drept privat alta decât persoana desemnată. În acest caz, raportarea este înaintată, de îndată, persoanei desemnate.
ARTICOLUL 9 Obligaţia de a institui canale interne de raportare
(1) Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, indiferent de numărul de angajaţi, precum şi persoanele juridice de drept privat care au cel puţin 50 de angajaţi au obligaţia de a identifica sau institui canale interne de raportare şi de a stabili proceduri de raportare internă şi pentru efectuarea de acţiuni subsecvente. Terţul desemnat are obligaţia de a aplica procedura privind raportarea prevăzută la art. 10 alin. (1).
(2) Obligaţia de identificare sau de instituire a canalelor interne de raportare, de stabilire a procedurilor de raportare internă şi de efectuare de acţiuni subsecvente stabilite de către autorităţile şi instituţiile publice se aplică şi structurilor fără personalitate juridică ale acestora, care au cel puţin 50 de angajaţi.
(3) Unităţile administrativ-teritoriale cu mai puţin de 10.000 de locuitori sau cu mai puţin de 50 de lucrători se pot grupa şi pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce priveşte primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii şi în ceea ce priveşte acţiunile subsecvente.
(4) Persoanele juridice de drept privat care au între 50 şi 249 de angajaţi se pot grupa şi pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce priveşte primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii şi în ceea ce priveşte acţiunile subsecvente.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) nu aduc atingere obligaţiei de a păstra confidenţialitatea, de a informa avertizorul în interes public şi de a soluţiona raportarea.
(6) Persoanele juridice de drept privat care intră în domeniul de aplicare al actelor normative prevăzute în anexa nr. 3 instituie sau menţin canale interne de raportare şi proceduri pentru raportarea internă şi pentru întreprinderea unor acţiuni subsecvente, indiferent de numărul de angajaţi.
ARTICOLUL 10 Procedura privind raportarea internă
(1) Procedurile de raportare internă şi de efectuare de acţiuni subsecvente trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) conceperea, instituirea şi gestionarea modalităţii de primire a raportărilor astfel încât să fie protejată confidenţialitatea identităţii avertizorului în interes public şi a oricărei părţi terţe menţionate în raportare şi să se împiedice accesul la raportare al personalului neautorizat;
b) obligaţia de a transmite avertizorului în interes public confirmarea primirii raportării, în termen de cel mult 7 zile calendaristice de la primirea acesteia;
c) desemnarea unei persoane, a unui compartiment sau a unui terţ, cu atribuţii în ceea ce priveşte primirea, înregistrarea, examinarea, efectuarea de acţiuni subsecvente şi soluţionarea raportărilor, care să acţioneze cu imparţialitate şi care să fie independent în exercitarea acestor atribuţii;
d) efectuarea cu diligenţă a acţiunilor subsecvente de către persoana desemnată;
e) obligaţia de informare a avertizorului în interes public cu privire la stadiul acţiunilor subsecvente, în termen de cel mult 3 luni de la data confirmării de primire sau, în cazul în care nu i s-a confirmat primirea raportării, de la expirarea termenului de 7 zile prevăzut la lit. b), precum şi, ulterior, ori de câte ori sunt înregistrate evoluţii în desfăşurarea acţiunilor subsecvente, cu excepţia cazului în care informarea ar putea periclita desfăşurarea acestora;
f) obligaţia de informare a conducătorilor autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi persoanelor juridice de drept privat, cu privire la modalitatea de soluţionare a raportării;
g) obligaţia de a furniza informaţii clare şi uşor accesibile privind procedurile de raportare externă către autorităţile competente şi, după caz, către instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene;
h) obligaţia de informare a avertizorului în interes public cu privire la modalitatea de soluţionare a raportării.
(2) Persoana desemnată, precum şi mijloacele de raportare trebuie aduse la cunoştinţa fiecărui angajat, prin afişare pe pagina de internet a instituţiei şi prin afişare la sediu, într-un loc vizibil şi accesibil. Angajatorul trebuie să se asigure că, în orice moment, cel puţin un mijloc de raportare este accesibil.
ARTICOLUL 11 Clasarea raportării interne
(1) Raportarea se clasează atunci când:
a) nu conţine elementele prevăzute la art. 6, altele decât datele de identificare a avertizorului în interes public, iar persoana desemnată a solicitat completarea acesteia în termen de 15 zile, fără ca această obligaţie să fie îndeplinită;
b) raportarea este transmisă anonim şi nu conţine suficiente informaţii referitoare la încălcări ale legii, care să permită analizarea şi soluţionarea raportării, iar persoana desemnată a solicitat completarea acesteia în termen de 15 zile, fără ca această obligaţie să fie îndeplinită.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), soluţia de clasare se comunică avertizorului în interes public, cu indicarea temeiului legal.
(3) În cazul în care o persoană face mai multe raportări cu acelaşi obiect, acestea se conexează, avertizorul în interes public urmând să primească o singură informare. Dacă după trimiterea acesteia se primeşte o nouă raportare cu acelaşi obiect, fără a prezenta informaţii suplimentare care să justifice o acţiune subsecventă diferită, aceasta se clasează.
(4) Persoana desemnată în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. c) poate decide încheierea procedurii dacă după examinarea raportării se constată că este o încălcare în mod clar minoră şi nu necesită acţiuni subsecvente suplimentare, altele decât închiderea procedurii. Această prevedere nu aduce atingere obligaţiei de a păstra confidenţialitatea, de a informa avertizorul în interes public şi nu aduce atingere nici altor obligaţii sau altor proceduri aplicabile de remediere a încălcării raportate.
(5) Soluţia de clasare se comunică avertizorului în interes public, cu indicarea temeiului legal.
ARTICOLUL 12 Autorităţile competente
(1) Canalele externe de raportare sunt reprezentate de autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15.
(2) În situaţia în care, potrivit legilor speciale, competenţa de a primi şi efectua acţiuni subsecvente revine autorităţilor prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a), raportările primite de Agenţie se redirecţionează, de îndată, către acestea, cu păstrarea garanţiilor privind confidenţialitatea şi integritatea. Autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a) au obligaţia de a redirecţiona către Agenţie, de îndată, raportarea care este de competenţa acesteia.
(3) Agenţia are obligaţia de a redirecţiona, de îndată, raportarea în vederea soluţionării şi către autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c), după caz, atunci când nu are competenţa de a examina şi de a efectua acţiuni subsecvente. Redirecţionarea se realizează cu păstrarea garanţiilor privind confidenţialitatea şi integritatea.
(4) Autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c) au obligaţia de a redirecţiona către Agenţie, de îndată, raportarea greşit îndreptată. Agenţia va redirecţiona raportarea, în funcţie de obiectul acesteia, potrivit alin. (3), urmând ca avertizorul în interes public să fie înştiinţat despre aceasta. Redirecţionarea se realizează cu păstrarea garanţiilor privind confidenţialitatea şi integritatea.
(5) Autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 au obligaţia înştiinţării avertizorului în interes public cu privire la redirecţionare, în termen de 3 zile lucrătoare de la aceasta.
ARTICOLUL 13 Drepturi şi obligaţii ale autorităţilor competente
(1) În soluţionarea raportării şi efectuarea de acţiuni subsecvente, Agenţia şi autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c) au următoarele drepturi:
a) de a solicita documentele deţinute de autorităţile, instituţiile publice, persoanele juridice de drept public şi persoanele juridice de drept privat, indiferent de forma acestora, şi de a primi copii ale acestora;
b) de a solicita informaţii de la autorităţile, instituţiile publice, persoanele juridice de drept public şi persoanele juridice de drept privat, de la avertizorul în interes public, persoana vizată şi orice altă persoană care poate oferi informaţii în vederea soluţionării raportărilor. Solicitarea de informaţii se poate realiza inclusiv prin invitarea la sediul autorităţilor competente.
(2) În soluţionarea raportării şi efectuarea de acţiuni subsecvente, Agenţia şi autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c) au următoarele obligaţii:
a) primesc, examinează şi răspund la raportări, scop în care desemnează persoane cu aceste atribuţii;
b) efectuează acţiuni subsecvente referitoare la încălcări ale legii;
c) asigură confidenţialitatea raportării;
d) asigură păstrarea raportărilor o perioadă de 5 ani de la momentul înregistrării pentru a permite efectuarea de verificări suplimentare;
e) menţin contactul cu avertizorul în interes public, în vederea solicitării de informaţii suplimentare şi informării, potrivit prevederilor art. 3 pct. 14;
f) informează avertizorul în interes public cu privire la modalitatea de soluţionare a raportării.
(3) Autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a) şi c) au obligaţia de a asigura instruirea persoanelor desemnate să soluţioneze raportările.
(4) Modalităţile efective de aducere la îndeplinire a drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei şi, după caz, prin acte ale autorităţilor prevăzute la art. 3 pct. 15.
ARTICOLUL 14 Atribuţiile Agenţiei
În aplicarea prezentei legi, Agenţia îndeplineşte următoarele atribuţii în legătură cu raportările privind încălcări ale legii:
a) soluţionează raportările care intră în competenţa sa;
b) înaintează raportarea către autoritatea competentă să o soluţioneze, în funcţie de obiectul acesteia;
c) transmite în timp util informaţiile conţinute în raportare către instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile competente ale Uniunii Europene, după caz, în vederea efectuării de acţiuni subsecvente, potrivit legii;
d) organizează periodic activităţi de informare publică cu privire la procedura de raportare a încălcărilor legii şi la măsurile de protecţie;
e) asigură consilierea, la cerere, angajatorilor în elaborarea şi, după caz, revizuirea procedurilor prevăzute la art. 9 alin. (1);
f) asigură instruirea persoanelor desemnate să soluţioneze raportări;
g) oferă consiliere confidenţială, la cerere, persoanelor care intenţionează să efectueze o raportare cu privire la procedura de raportare, de examinare şi de soluţionare a raportării;
h) formulează propuneri de modificare şi completare a legislaţiei în materie;
i) cooperează cu instituţii şi organizaţii similare din Uniunea Europeană şi din alte ţări şi cu organizaţii neguvernamentale.
ARTICOLUL 15 Obligaţia de informare
(1) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Agenţia are obligaţia de a publica pe pagina de internet a instituţiei, într-o secţiune separată, uşor de identificat şi de accesat, cel puţin următoarele informaţii:
a) condiţiile pentru a beneficia de protecţie în temeiul prezentei legi;
b) informaţiile de contact pentru efectuarea raportării: adresa poştală şi electronică pentru efectuarea raportării, numerele de telefon, menţiunea privind înregistrarea conversaţiilor telefonice;
c) procedura aplicabilă raportării privind încălcarea legii, inclusiv modul în care Agenţia poate solicita avertizorului în interes public să clarifice informaţiile raportate sau să furnizeze informaţii suplimentare, termenul pentru a informa avertizorul în interes public, precum şi tipul şi conţinutul informării;
d) obligaţia de păstrare a confidenţialităţii cu privire la identitatea avertizorului în interes public;
e) obligaţia de a asigura informarea avertizorilor în interes public cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, potrivit dispoziţiilor din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) şi din Legea nr. 363/2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, descoperii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi privind libera circulaţie a acestor date şi dispoziţiilor din Regulamentul (UE) 2018/1.725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1.247/2002/CE;
f) natura acţiunilor subsecvente care pot fi întreprinse în vederea soluţionării raportărilor;
g) măsurile reparatorii şi modalităţile de asigurare a protecţiei împotriva represaliilor;
h) informaţii privind datele de contact şi intervalul de timp în care persoanele desemnate din cadrul Agenţiei asigură consilierea persoanelor care intenţionează să efectueze o raportare;
i) un model de declaraţie cuprinzând condiţiile în care avertizorul în interes public este protejat de răspunderea pentru încălcarea confidenţialităţii.
(2) Agenţia publică anual, pe pagina de internet a instituţiei, statistici privind numărul de raportări primite, numărul de examinări şi acţiuni subsecvente iniţiate şi informările transmise, precum şi, în cazul în care sunt confirmate, prejudiciul financiar estimat şi sumele recuperate în urma raportărilor.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) revin şi autorităţilor prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a) şi c).
ARTICOLUL 16 Persoane responsabile
(1) În vederea soluţionării raportărilor se înfiinţează în cadrul Agenţiei o structură specializată distinctă, organizată potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei.
(2) Agenţia, prin ordin al preşedintelui, desemnează inspectori de integritate cu atribuţii de gestionare a raportărilor referitoare la încălcări ale legii, denumiţi în continuare persoane responsabile.
ARTICOLUL 17 Procedura raportării externe
(1) După primirea raportării, Agenţia, prin structura de specialitate, are obligaţia înregistrării, confirmând primirea, de îndată, dar nu mai târziu de 7 zile calendaristice de la data primirii, cu excepţia cazului în care avertizorul în interes public a solicitat în mod expres altfel sau atunci când Agenţia consideră, în mod rezonabil, că o confirmare a primirii raportării ar periclita protecţia identităţii avertizorului în interes public.
(2) După înregistrarea raportării, persoana desemnată efectuează o primă examinare a acesteia, în ceea ce priveşte îndeplinirea prevederilor art. 2, art. 5 alin. (3) şi art. 6.
(3) Prevederile art. 10 şi 11 se aplică, în mod corespunzător, şi procedurii raportării externe.
(4) Dacă pe baza informaţiilor conţinute în raportare există indicii privind existenţa unei încălcări a legii, persoana desemnată procedează la examinarea propriu-zisă.
(5) Agenţia are competenţa de a solicita, colecta şi prelucra date şi informaţii cu privire la raportarea înregistrată. De asemenea, Agenţia are dreptul să solicite motivat, autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi persoanelor juridice de drept privat documentele şi informaţiile necesare soluţionării raportării, cu obligaţia păstrării confidenţialităţii. Acestea sunt obligate să răspundă solicitării Agenţiei în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
(6) Agenţia este obligată să informeze avertizorul în interes public, potrivit prevederilor art. 3 pct. 14, într-un termen rezonabil, care să nu depăşească 3 luni sau, în cazuri justificate, 6 luni de la primirea raportării, precum şi ori de câte ori sunt înregistrate evoluţii în desfăşurarea acţiunilor subsecvente, cu excepţia cazului în care informarea ar putea periclita desfăşurarea acestora.
(7) După finalizarea examinării, persoana desemnată întocmeşte un raport care cuprinde următoarele elemente: prezentarea situaţiei care a făcut obiectul raportării, inclusiv descrierea informaţiilor aduse la cunoştinţa Agenţiei prin raportarea înregistrată şi, după caz, prin comunicarea către autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public vizate, precum şi către persoanele juridice de drept privat, de concluzii şi recomandări care pot cuprinde referiri la eventuale măsuri de protecţie.
(8) Modalitatea de soluţionare se comunică în termen de 5 zile de la finalizarea examinării către avertizorul în interes public şi persoana vizată.
(9) Prevederile alin. (2) - (8), art. 8 alin. (6) şi art. 14 lit. f) se aplică, în mod corespunzător, tuturor autorităţilor competente prevăzute la art. 3 pct. 15.
(10) Raportările care privesc preşedintele şi vicepreşedintele Agenţiei, precum şi personalul acesteia, se examinează şi se soluţionează în cadrul Consiliului Naţional de Integritate.
ARTICOLUL 18 Revizuirea procedurilor
(1) Autoritatea competentă să primească raportări are obligaţia de a analiza şi, după caz, de a-şi revizui procedura de primire a raportărilor şi de efectuare a acţiunilor subsecvente, la intervale regulate, dar cel puţin o dată la 3 ani.
(2) La revizuirea acestor proceduri, autoritatea competentă ţine cont de experienţa sa şi de cea a altor autorităţi competente şi îşi adaptează procedurile în consecinţă.
ARTICOLUL 19 Divulgarea publică
(1) Avertizorul în interes public care divulgă public informaţii privind încălcarea legii beneficiază de protecţie în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a) a raportat mai întâi intern şi extern sau direct extern, potrivit cap. III şi IV, însă consideră că nu au fost dispuse măsuri corespunzătoare în termenul prevăzut la art. 17 alin. (6);
b) are motive întemeiate să considere că:
1. încălcarea poate constitui un pericol iminent sau evident pentru interesul public sau riscul unui prejudiciu care nu mai poate fi remediat; sau
2. în cazul raportării externe există un risc de represalii sau o probabilitate redusă ca încălcarea să fie remediată în mod eficace având în vedere circumstanţele specifice ale raportării.
(2) Sesizarea privind încălcarea legii prin divulgare publică se poate adresa presei, organizaţiilor profesionale, sindicale sau patronale, organizaţiilor neguvernamentale, comisiilor parlamentare sau prin punerea la dispoziţie în orice mod în spaţiul public a informaţiilor referitoare la încălcări ale legii.
ARTICOLUL 20 Condiţii
(1) Pentru a beneficia de măsurile de protecţie, avertizorul în interes public trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiţii:
a) să fie una dintre persoanele care efectuează raportări potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) şi care a obţinut informaţii referitoare la încălcări ale legii într-un context profesional;
b) să fi avut motive întemeiate să creadă că informaţiile referitoare la încălcările raportate erau adevărate la momentul raportării;
c) să fi efectuat o raportare internă, o raportare externă sau o divulgare publică.
(2) Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, avertizorul în interes public trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute la alin. (1), precum şi condiţia ca represaliile să fie consecinţa raportării efectuate.
(3) Măsurile prevăzute de prezentul capitol se aplică şi:
a) facilitatorilor;
b) persoanelor terţe care au legături cu avertizorul în interes public şi care ar putea să sufere represalii într-un context profesional, cum ar fi colegi sau rude ale acestuia;
c) persoanelor juridice deţinute de către avertizorul în interes public sau pentru care avertizorul în interes public lucrează sau cu care are alte tipuri de legături într-un context profesional;
d) avertizorului în interes public care, în mod anonim, a raportat sau a divulgat public informaţii referitoare la încălcări, dar este ulterior identificat şi suferă represalii;
e) avertizorului în interes public care efectuează raportări către instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile competente ale Uniunii Europene.
ARTICOLUL 21 Exonerarea de răspundere
(1) În vederea protejării împotriva represaliilor, persoanele prevăzute la art. 2 şi art. 20 alin. (3) beneficiază de măsurile prevăzute la alin. (2) - (7).
(2) Avertizorul în interes public care efectuează o raportare sau divulgare publică a unor informaţii privind încălcări ale legii nu încalcă dispoziţiile legale sau clauzele contractuale privind divulgarea de informaţii şi nu răspunde pentru raportarea sau divulgarea publică a unor astfel de informaţii, cu condiţia să fi efectuat o raportare sau divulgare publică în condiţiile prezentei legi şi să fi avut motive întemeiate să creadă că raportarea sau divulgarea a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări a legii. Dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5) rămân aplicabile.
(3) Avertizorul în interes public care dobândeşte sau accesează date şi informaţii de care are cunoştinţă în virtutea atribuţiilor de serviciu sau a raporturilor de muncă nu răspunde dacă accesarea sau dobândirea are ca scop raportarea sau dezvăluirea publică a unei încălcări a legii, iar raportarea sau divulgarea publică s-a efectuat în condiţiile prezentei legi.
(4) Răspunderea avertizorilor în interes public pentru acte sau omisiuni care nu au legătură cu raportarea sau divulgarea publică sau care nu sunt necesare pentru dezvăluirea unei încălcări a legii este supusă dispoziţiilor de drept comun.
(5) În cadrul procedurilor judiciare care vizează încălcări precum încălcarea dreptului la imagine, încălcarea drepturilor de autor, încălcarea secretului profesional, încălcarea normelor de protecţie a datelor, divulgarea secretelor comerciale sau acţiunile în despăgubire, nu se poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute la art. 2 şi art. 20 alin. (3) ca urmare a raportărilor sau a divulgărilor publice efectuate în condiţiile prezentei legi. Persoanele prevăzute la art. 2 şi art. 20 alin. (3) au dreptul să invoce respectiva raportare sau divulgare publică pentru a urmări închiderea cauzei, cu condiţia să fi avut motive întemeiate să considere că raportarea sau divulgarea publică a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări a legii, în temeiul prezentei legi.
(6) În cazul în care o persoană raportează sau divulgă public informaţii referitoare la încălcări ale legii în condiţiile prezentei legi şi aceste informaţii includ secrete comerciale, o astfel de raportare sau divulgare publică este considerată legală în condiţiile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2019 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate care constituie secrete comerciale împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
(7) Persoanele prevăzute la art. 2 şi art. 20 alin. (3) care au efectuat o raportare sau divulgare publică în condiţiile prezentei legi au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a raportării sau divulgării publice.
ARTICOLUL 22 Interdicţia represaliilor
(1) Este interzisă orice formă de represalii împotriva avertizorilor în interes public, ameninţări cu represalii sau tentative de represalii, în special cele care privesc:
a) orice suspendare a contractului individual de muncă ori a raportului de serviciu;
b) concedierea sau eliberarea din funcţia publică;
c) modificarea contractului de muncă sau a raportului de serviciu;
d) reducerea salariului şi schimbarea programului de lucru;
e) retrogradarea sau împiedicarea promovării în muncă sau în funcţia publică şi a dezvoltării profesionale, inclusiv prin evaluări negative ale performanţei profesionale individuale, inclusiv a funcţionarilor publici, sau prin recomandări negative pentru activitatea profesională desfăşurată;
f) aplicarea oricărei alte sancţiuni disciplinare;
g) constrângerea, intimidarea, hărţuirea;
h) discriminarea, crearea unui alt dezavantaj sau supunerea la un tratament inechitabil;
i) refuzul de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, în cazul în care lucrătorul a avut aşteptări legitime că i s-ar oferi un post permanent;
j) refuzul de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau încetarea anticipată a unui astfel de contract;
k) cauzarea de prejudicii, inclusiv la adresa reputaţiei persoanei în cauză, în special pe platformele de comunicare socială, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităţilor de afaceri şi a pierderii de venituri;
l) includerea pe o listă sau într-o bază de date negativă, pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie, formal sau informal, care poate presupune că persoana în cauză nu îşi va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau în respectiva industrie;
m) rezilierea unilaterală extrajudiciară a unui contract pentru bunuri sau servicii, fără a fi îndeplinite condiţiile în acest sens;
n) anularea unei licenţe sau a unui permis;
o) solicitarea de efectuare a unei evaluări psihiatrice sau medicale.
(2) La cererea avertizorului în interes public cercetat disciplinar, în termen de maximum un an de la data raportării, baroul din circumscripţia locului de desfăşurare a activităţii avertizorului în interes public asigură asistenţa judiciară gratuită pe parcursul procedurii disciplinare.
ARTICOLUL 23 Contestarea măsurilor luate ca represalii
(1) Avertizorul în interes public poate contesta măsurile prevăzute la art. 22 printr-o cerere adresată instanţei competente, în funcţie de natura litigiului, în a cărei circumscripţie teritorială acesta îşi are domiciliul.
(2) În litigiile prevăzute la alin. (1) sarcina de a dovedi că măsura contestată este justificată de alte motive decât cele care au legătură cu raportarea sau divulgarea publică revine, după caz, fie angajatorului, fie entităţii cu privire la care se face contestarea privind represaliile.
(3) Instanţa poate dispune, pe calea ordonanţei preşedinţiale, chiar dacă nu există judecată asupra fondului, suspendarea măsurilor prevăzute la art. 22.
(4) La cererea avertizorului în interes public care doreşte să conteste măsurile prevăzute la art. 22, baroul din circumscripţia locului de desfăşurare a activităţii avertizorului în interes public asigură asistenţa judiciară gratuită.
(5) Dacă instanţa constată că măsura a fost dispusă ca represalii în considerarea raportării sau a divulgării publice, aceasta poate dispune, după caz, desfiinţarea măsurii, repunerea părţilor în situaţia anterioară, repararea prejudiciului, încetarea măsurii şi interzicerea ei pe viitor, precum şi orice alte măsuri pentru încetarea formelor de represalii.
(6) Odată cu luarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la alin. (5), instanţa va dispune, în toate cazurile, şi obligarea autorităţii, instituţiei publice sau persoanei juridice de drept public sau persoanei juridice de drept privat la publicarea într-un cotidian local sau naţional, pe cheltuiala sa, a unui extras din hotărârea prin care a fost constatată dispunerea în mod nelegal a uneia dintre măsurile prevăzute la art. 22. Extrasul se publică şi pe pagina de internet existentă a autorităţii, instituţiei publice, persoanei juridice de drept public sau persoanei juridice de drept privat, precum şi pe pagina de internet a Agenţiei, cu respectarea legislaţiei privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.
(7) Dacă instanţa constată că împotriva aceluiaşi avertizor în interes public au fost dispuse, de cel puţin două ori, represalii în considerarea aceleiaşi raportări sau divulgări publice, aceasta poate dispune, după caz, oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (5), precum şi aplicarea unei amenzi civile în cuantum de până la 40.000 de lei.
(8) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) - (7) se aplică şi celorlalte persoane prevăzute la art. 20 alin. (3).
ARTICOLUL 24 Consilierea, informarea şi asistenţa
(1) Agenţia asigură consilierea şi informarea în legătură cu măsurile de protecţie, cu drepturile, procedurile şi măsurile reparatorii aplicabile.
(2) Agenţia oferă avertizorilor în interes public asistenţă în legătură cu protecţia acestora împotriva represaliilor în faţa oricărei autorităţi.
ARTICOLUL 25 Protecţia identităţii persoanei vizate şi a terţelor persoane
(1) Normele privind protecţia identităţii aplicabile avertizorilor în interes public, prevăzute la art. 8 alin. (1), art. 13 alin. (2) lit. c) şi art. 31, se aplică şi persoanei vizate, precum şi persoanelor terţe la care se face referire în raportare.
(2) Identitatea persoanei vizate este protejată cât timp sunt în desfăşurare acţiunile subsecvente raportării sau divulgării publice, cu excepţia cazului în care, ca urmare a soluţionării raportării sau divulgării, se constată că persoana vizată nu este vinovată de încălcările legii ce au făcut obiectul raportării sau divulgării.
(3) Persoanele vizate au dreptul la apărare, inclusiv dreptul de a fi ascultate şi dreptul de acces la propriul dosar.
ARTICOLUL 26 Condiţii privind cercetarea disciplinară
(1) La solicitarea avertizorului în interes public cercetat disciplinar ca urmare a raportării interne, externe sau divulgării publice, comisiile de disciplină sau alte organisme similare din cadrul autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public sau persoanelor juridice de drept privat au obligaţia de a invita presa şi un reprezentant al sindicatului sau al asociaţiei profesionale sau un reprezentant al salariaţilor, după caz.
(2) Anunţul se face prin comunicat pe pagina de internet a autorităţii, instituţiei publice, persoanei juridice de drept public sau persoanei juridice de drept privat cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea şedinţei, sub sancţiunea nulităţii raportului şi a sancţiunii disciplinare aplicate.
ARTICOLUL 27 Interzicerea renunţării la drepturi şi la măsuri reparatorii
(1) Drepturile şi măsurile prevăzute de prezenta lege nu pot face obiectul unei renunţări sau limitări prin contract, formă sau condiţii de încadrare în muncă, inclusiv un acord de arbitraj prealabil unui litigiu.
(2) Orice tranzacţie prin care se urmăreşte limitarea sau renunţarea la drepturile şi măsurile prevăzute de prezenta lege este nulă de drept.
ARTICOLUL 28 Răspunderea
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, contravenţională sau penală.
(2) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni şi se sancţionează după cum urmează:
a) împiedicarea, prin orice mijloace, a raportării de către persoana desemnată să primească şi să înregistreze raportările sau de către persoana care face parte din compartimentul desemnat în acest sens din cadrul persoanelor juridice prevăzute la art. 1 alin. (1), cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei;
b) refuzul nejustificat al autorităţilor, instituţiilor publice, persoanelor juridice de drept public, precum şi persoanelor juridice de drept privat de a răspunde solicitărilor Agenţiei şi autorităţilor prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c) în exercitarea atribuţiilor care le revin potrivit prevederilor art. 17 alin. (5), cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei;
c) nerespectarea de către persoanele juridice prevăzute la art. 1 alin. (1) a obligaţiei de a institui canalele interne de raportare prevăzute la art. 9 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei;
d) nerespectarea de către persoanele juridice prevăzute la art. 1 alin. (1) a obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), cu amendă de la 4.000 lei la 40.000 lei;
e) încălcarea de către persoanele fizice a obligaţiei de a menţine confidenţialitatea privind identitatea avertizorilor în interes public, a persoanei vizate sau a terţelor persoane, astfel cum este prevăzută la art. 8 şi la art. 25, cu amendă de la 4.000 lei la 40.000 lei.
ARTICOLUL 29 Raportarea nereală
Raportarea de informaţii privind încălcări ale legii, cunoscând că acestea sunt nereale, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 30.000 lei, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii, infracţiune.
ARTICOLUL 30 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
(1) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 28 şi 29 se fac de către personalul din cadrul structurii de specialitate a Agenţiei, prevăzută la art. 16.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2002, cu modificările şi completările ulterioare, amenzile aplicate persoanelor fizice se fac venit integral la bugetul de stat.
(3) În măsura în care prezenta lege nu prevede altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 28 şi 29 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ARTICOLUL 31 Prelucrarea datelor cu caracter personal
(1) Toate prelucrările de date cu caracter personal efectuate în temeiul prezentei legi, inclusiv schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente, se desfăşoară potrivit dispoziţiilor din Regulamentul (UE) 2016/679 şi din Legea nr. 363/2018, precum şi dispoziţiilor din Regulamentul (UE) 2018/1.725.
(2) Datele cu caracter personal care nu sunt necesare pentru soluţionarea unei anumite raportări nu se colectează sau, dacă sunt colectate în mod accidental, se şterg.
ARTICOLUL 32 Aplicarea legii în timp
Avertizările formulate şi nesoluţionate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse dispoziţiilor legale în vigoare la data formulării.
ARTICOLUL 33 Elaborarea şi revizuirea procedurilor interne
În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii în implementarea prezentei legi au obligaţia elaborării sau, după caz, a revizuirii, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, a procedurilor interne aplicabile. În acelaşi termen, preşedintele Agenţiei aprobă ordinul prevăzut la art. 13 alin. (4) din prezenta lege.
ARTICOLUL 34 Înfiinţarea structurii specializate în cadrul Agenţiei
(1) Structura prevăzută la art. 16 se înfiinţează în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin modificarea regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale de Integritate.
(2) În termenul prevăzut de alin. (1) se stabileşte şi numărul de posturi care vor fi ocupate de inspectori de integritate cu atribuţii de gestionare a raportărilor referitoare la încălcări ale legii.
ARTICOLUL 35 Raportarea către Comisia Europeană
(1) Agenţia furnizează Comisiei Europene, anual, datele statistice disponibile, solicitate potrivit art. 27 alin. (2) din Directiva (UE) 2019/1.937 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii.
(2) Autorităţile competente prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a) şi c) transmit anual Agenţiei date statistice privind raportările. Modalităţile efective de aducere la îndeplinire a acestei obligaţii, precum şi indicatorii de raportare se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei.
ARTICOLUL 36 Intrarea în vigoare
Obligaţia de a identifica sau institui canale interne de raportare potrivit cap. III - Raportarea prin canale interne de raportare, în ceea ce priveşte persoanele juridice de drept privat care au între 50 şi 249 de angajaţi, intră în vigoare la data de 17 decembrie 2023.
ARTICOLUL 37 Abrogarea dispoziţiilor legale anterioare
La data intrării în vigoare a legii se abrogă Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1214 din 17 decembrie 2004.
ARTICOLUL 38 Anexe Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta lege.
*
Prezenta lege transpune Directiva (UE) 2019/1.937 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 305 din 26 noiembrie 2019.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
Workshopuri și seminarii pe tema avertizării în interes public

Workshop cu societeatea civilă
Seminarii cu studenți de la SNSPA
Traininguri pentru funcționarii publici pe tema avertizării în interes public

Agenția Națională de Integritate este canal extern de raportare. Informații complete despre rolul și activitatea ANI sunt disponibile pe site-ul instituției .