Esenţa statului de drept este însăşi legea care, prin supremaţia ei absolută, asigură garantarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor săi. Iar, într-un stat de drept, legea poate fi aplicată numai prin intermediul unor instituţii democratice, menite să asigure securitatea internă şi externă a cetăţenilor. Aşadar, prin stat de drept se înţelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridică.
De câţiva ani, România şi-a asumat sarcina dificilă de a remendia inconsecvenţa legislaţiei şi a practicii judiciare. Din păcate, datorită numeroaselor deficienţe existente în sistemul judiciar român, a multitudinii de acte normative adoptate până în prezent şi a evoluţiei alarmante a corupţiei, progresele înregistrate sunt încă mici.
Se impune de urgenţă găsirea unor mecanisme care, odată implementate, să garanteze realizarea şi consolidarea - pe baze reale şi în raport cu nevoile cetăţenilor - a unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient, pe principiile transparenţei decizionale şi a integrităţii în exercitarea funcţiilor.
Asigurarea finalităţii procesului de reformă a justiţiei asumat de România depinde în mod esenţial de realizarea unui cadru legislativ coerent, în sensul corelării tuturor actelor normative ce vor fi adoptate sau modificate, precum şi a eliminării neconcordanţelor şi paralelismelor în elaborarea acestora.