În România, managementul public este strâns legat de administraţia publică. El este orientat pe rezultate măsurabile, presupunând eficienţă, responsabilitate şi realizarea la timp a obiectivelor. Deşi include într-o anumită măsură proceduri, el nu se limitează doar la respectarea acestora, aşa cum face administraţia publică. Spre deosebire de aceasta din urmă, el mai cuprinde şi elaborarea de strategii, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Pe lângă asta, managementul public mai conţine şi o anumită preocupare faţă de de mediu, generată de dependenţa sa de evaluarea externă a serviciilor sale, în principal de către cetăţeni.

La prima vedere, orientarea spre rezultate este foarte atrăgătoare. O cercetare mai aprofundată dezvăluie însă unele probleme, mai ales în sectorul public. În primul rând, în cadrul sectorului public, obiectivele sunt destul de vagi, nu sunt asumate în mod consensual, iar obiectivele pe termen lung nu oferă întotdeauna şi rezultate pe termen scurt, ceea ce crează confuzie cu privire la ce rezultate trebuie măsurate: rezultatele imediate sau obiectivele finale. În al doilea rând, o parte importantă a managementului public o constituie birocraţia, a cărei ineficienţă generală şi tendinţă de a consuma cantităţi mari de resurse financiare şi materiale rezultă într-o productivitate foarte scăzută comparat cu sectorul privat.

Descarcare