Acest seminar este o parte integrantă a proiectului LINC, implementat alături de TI Romania. Dacă majoritatea activităților au fost focusate pe beneficiarii din administrația centrală, iată ca a venit vremea să ne adresăm și personalului propriu, mai exact inspectorilor de integritate ai ANI. Astăzi avem invitați experți internaționali de excepție și le mulțumesc acestora că au acceptat să fie prezenți. Prin acest seminar, vrem să oferim inspectorilor ANI o altă perspectivă cu privire la specificul muncii pe care o desfășoară zi de zi, dorind să zăbovim mai mult asupra expertizei și a viziunii dobândite de invitații noștri de astăzi, în cercetarea academică desfășurată, în proiecte ale societății civile implementate sau în instituții internaționale în care activează.

Dorim totodată să arătăm inspectorilor ANI cum se vede specificul muncii lor din exterior, elemente care gravitează in jurul sistemelor de integritate, atât la nivel global, dar și la firul ierbii. Cum receptează societatea produsul muncii lor. Proiectul nostru s-a născut ca urmare a recomandărilor GRECO din runda a 4-a de evaluare, o serie de observații și recomandări cuprinse în acel raport au determinat scrierea acestui proiect. (...) ANI se află în plin proces de digitalizare a procesului de depunere a declarațiilor de avere și de interese eminamente online, care pe lângă funcția de automatizare a procedeului în sine, vrem să includă și facilități prin care conținutul declarațiilor poate fi verificat automat, cu scopul de a identifica exact acele declarații marcate cu ”red flag”, problematice din perspectiva incidentelor pe care noi le evaluăm.

Vreau să încep cu recunoașterea efortului pe care l-a făcut echipa de proiect din partea ANI și TI Romania, de asemenea, vreau să mulțumesc experților care participă astăzi la această întâlnire pentru că, prin experiența pe care o au, dau valoare incontestabilă scopului pentru care este organizat acest seminar, și anume încadrarea în context a relevanței activității inspectorilor de integritate. (...) Societatea în sine are nevoie de gestiunea interesului public în mod integru, este important să găsim acele măsuri și instrumente care dau eficacitate. În ceea ce privește corupția, este un ”dans în doi”, cel care corupe prerogativele de putere și cel care beneficiază din acest act de corupere a prerogativelor de putere. Dar acest lucru se întâmplă și când construim integritatea, tot un dans în doi este, autoritățile naționale responsabile sunt un partener, iar toate celelalte autorități publice sunt al doilea partener. Este aproape imposibil să se ajungă la impact în politicile de prevenire și combatere a corupției, în politicile de construcție a integrității publice doar prin efortul agențiilor naționale, cele de aplicare a legii.

Este important ca la nivelul orizontal al întregului sector public și sector privat să existe puternice instrumente de prevenire. (...) Proiectul LINC vine ca răspuns la această nevoie, cum se echipează actorii din sectorul public pentru a -si îndeplini rolul lor, iar aceasta este o schimbare de paradigmă, dare se înregistrează de ani buni la ANI, cu un impact mult mai solid acela de a construi pe baza bunelor practici soluții de evitare a vulnerabilităților, de gestiune a riscurilor, soluții de implementare a standardelor de buna guvernanță publică, toate acestea sunt realizate în primul rând printr-un efort al autorităților publice și după aceea prin monitorizare, îndrumare, asistență și control a instituțiilor în speță din partea ANI. Prevenția este un factor pe care TI îl promovează în toată lumea de foarte mult timp, iar logica este următoarea: riscurile de integritate sunt riscuri generale, este foarte important să ne adresăm problemei generale, cauzată de două aspecte, fie din necunoaștere, fie din rea credință. Un aspect important în cadrul proiectului este pledarea pentru digitalizarea procesului de declarare a averilor și intereselor, pentru că reduce sarcina de prelucrare de către inspectori a informațiilor primite, iar aceștia se pot concentra pe o valoare adăugată mai mare.

Din experiența acumulată ca expert al Băncii Mondiale, în special în domeniul declarării averilor și a intereselor, pot spune că factorul cheie al dezvoltării integrității în acest sector este digitalizarea. Mutarea în online a procesului de declarare a averilor este convenabilă atât pentru declaranți, pentru că este mult mai facilă, dar și pentru instituția responsabilă cu acest procedeu, pentru că datele sunt mult mai sigure, crescând totodată și transparența datelor.

Am observat de-a lungul timpului că această tranziție spre sfera digitală a declarării averilor și intereselor este în primul rând utilă declarantului, ceea ce însemnă că documentele depuse vor avea mai puține greșeli, iar calitatea datelor va fi mai crescută decât într-un format clasic de depunere, ceea ce face ca agenția responsabilă să se poată focusa pe realele probleme de integritate găsite în declarațiile depuse. Un astfel de sistem este util și pentru faptul că eficientizează procesul de lucru, fiind un procedeu digital, este mult mai ușoară compararea informațiilor regăsite într-o declarație depusă cu informații depuse de același declarant anterior, cu declarații ale alor persoane cu funcții și istoric similar, cu declarații depuse de membrii familiei declarantului și cu surse din exteriorul bazei de date, cum ar fi registre guvernamentale, registre cu prețuri pentru anumite bunuri, registre de achiziții publice, etc. Principalele ”red flags” fac referire la funcțiile înalte, informații lipsă din declarație, inconsistența datelor sau la comportament suspect (cum ar fi întârzierea depunerii declarației, completarea greșită a acesteia, etc.).

Ca reprezentant al societății civile, sper ca odată implementat sistemul electronic de depunere a declarațiilor de avere și interese să fie permis accesul observatorilor externi, referindu-mă aici la simpli cetățeni, la ONG-uri și jurnaliști, la date în format deschis. Ca ONG am încercat să urmărim ”traseul banilor publici”, publicând mai multe rapoarte în acest sens din care reiese clar faptul că atât în ceea ce privește fondurile naționale, cât și fondurile europene, alocarea contractelor de achiziții publice are loc în baza prieteniilor dintre anumite firme și reprezentanții partidelor politice de la nivel local. Pentru aceste analize ne-au fost utile informațiile găsite pe site-ul ANI, devenind o practică standard. Partea mai puțin bună referitor la activitatea ANI este legată de eficiența muncii inspectorilor de integritate, referindu-mă aici la interdicțiile dispuse de instanță pentru ocuparea funcțiilor publice ca urmare a verificărilor ANI.

Vorbim despre proceduri care au fost verificate și finalizate la nivel judiciar, nu despre senzații și păreri ale ANI, ci despre niște încălcări care au fost confirmate de instanță. Vorbim despre hotărâri finale alea instanțelor de judecată prin care se impun interdicții de ocupare a funcțiilor publice pe o perioadă de timp și care apoi vedem că sunt practic invalidate pe bunul plac al administrației. Ce este îngrijorător este faptul că ajungem la decizii judiciare care confirmă mandatul unei persoane care a primit anterior tot de la o instanță judecătorească interdicția de a ocupa funcția în cauză. Situațiile acestea sunt posibile pentru că judecătorii interpretează în mod diferit legea, de unde rezultă faptul că legea este neclară, iar acest lucru trebuie soluționat cât mai urgent. Fluctuațiile de politică publică în materia integrității se reflectă în modificări legislative, în ultimii ani România trecând prin perioade intense de modificări legislative care au subminat rolul agențiilor de integritate. Rezultatul este că avem o legislație incompletă, din care rezultă diferențe de tratament ale funcționarilor publici aflați în competența ANI. Acest lucru trebuie să înceteze.

În cea de a patra și cea de-a cincea rundă de evaluare GRECO, experții au descoperit trei provocări majore, cu privire la conflictul de interese și declararea averilor: îmbunătățirea gestionării cazurilor de conflict de interese, diferențele de interpretare a conceptului de conflict de interese, reticența de declarare ad-hoc a intereselor. Este de asemenea dificil să pretinzi ca politicienii să scrie și să aprobe legi dure care să le fi aplicabile și lor, ceea ce duce uneori la o altă problemă pe care experții GRECO au evidențiat-o, și anume lipsa legislației în domenii cheie în lupta împotriva corupției, în anumite state.

Un exemplu în acest sens este legislația referitoare la declararea anumitor beneficii, a actelor de protocol, a anumitor cadouri primite de la terțe părți care pot influența anumite decizii, în special dacă beneficiarul este membru al Parlamentului sau deține o funcție înaltă în stat. De multe ori, sectorul de afaceri se intersectează nu tocmai etic cu sectorul politic, rezultând cazuri de trafic de influență majore, care nu fac altceva decât să destabilizeze instituțiile statului. GRECO a arătat că transparența informațiilor și accesul public la informații este mai mult decât important, fiind și una dintre cele mai repetate cerințe pe care GRECO o adresează statelor evaluate. De asemenea, un aspect pe care GRECO pune accent este cooperarea inter-instituțională, deoarece aceasta este cheia rezolvării multor cazuri de corupție.

În urma experienței dobândite ca expert în achiziții publice al TI Mexic și TI Secretariat, dar și ca expert în una din instituțiile naționale din Mexic al cărui principal rol era reformarea sistemului de achiziții publice, viziunea mea asupra acestui subiect este una largă, însumând aici atât multiple exemple de cazuri de corupție din întreaga lume în domeniul achizițiilor publice, precum și multe soluții găsite pentru rezolvarea anumitor probleme legate de această tematică.

Unul din cele mai puternice instrumente gândite pentru diminuarea cazurilor de corupție în procesele de achiziții publice este Pactul de Integritate, un instrument marca TI, implementat în 11 state din Uniunea Europeană, inclusiv în România. Acest instrument implică societatea civilă în procesul de achiziții publice, mai exact în monitorizarea conformității procesului de atribuire a contractului de către instituția ce organizează achiziția, asigurându-se de o corectă competitivitate, dar și prevenind și gestionând conflicte de interese. Organizații ale societății civile pot deveni monitori ai procesului de achiziție publică, ajutând statul, dar și societatea în ansamblul ei să fie victima unor atitudini neetice.