Marţi 10 decembrie 2013, membrii Camerei Deputaţilor a României au votat pentru a fi cetăţeni cu drepturi „mai egale” decât restul cetăţenilor, într-un demers fără precedent în România post-decembristă care sfidează norme elementare de bun simţ, valorile democraţiei şi regulile statului de drept.

Pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor – în calitate de camera decizională, s-au aflat o serie de proiecte de acte normative de importanță deosebită, care au atras atenţia publicului larg şi a organizaţiilor neguvernamentale. Între acestea de departe cel mai contestat a fost proiectul de modificare a legii minelor care a atras numeroase critici şi proteste de stradă, şi faţă de care a existat o presiune publică uriaşă în cursul zilei de 10 decembrie.

Neadoptarea legii minelor a creat un val de mulţumire în masă la nivelul publicului protestatar, care dincolo de motivul meschin al neadoptării: lipsa cvorumului la momentul supunerii la vot, a ascuns în umbra sa adevărata miză a votului din ziua de 10 decembrie.

În aceeaşi zi Camera Deputaţilor a adoptat două modificări ale Codului Penal – atât cel în vigoare, cât şi cel nou, prin care toţi demnitarii aleşi sau numiţi în funcţie NU MAI RASPUND PENAL PENTRU CORUPŢIE! Niciunul dintre cele două acte normative nu se afla pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, iar pentru dezinformarea publicului legea care modifică substanţial cele două coduri penale figurează pe pagina Camerei sub titulatura de „Proiect de Lege pentru abrogarea art.74 (1) din Codul penal” – articol declarat neconstituțional încă de la jumătatea anului 2011.

• În fapt, legea amintită, include în mod expres în art. 10(1) al Codului Penal imposibilitatea de a ultra-activa legea penală veche, principiu de drept recunoscut în toate jurisdicțiile de drept civil, și față de care Transparency International România și-a exprimat deja punctul de vedere în cadrul campaniei „Opriţi Codurile!” din 2009 – derulată de cea mai mare coaliţie de protest a societăţii civile.

La momentul 2009 TI-Romania alături de Coaliţia „Opriţi Codurile!” a arătat că impactul aplicării coroborate a acestei dispoziţii şi a modului în care sunt reglementate în noul cod infracţiunile de corupţie şi nu numai, urmează să conducă la:

• Reducerea limitelor de pedeapsă şi implicit a termenelor de prescripţie în care cei vinovaţi pot fi traşi la răspundere;
• Dezincriminarea corupţiei în forma penală, atunci când ea se produce între doi agenţi privaţi: respectiv preşedintele unei bănci comerciale nu va mai putea fi sancţionat penal pentru că a luat mită pentru a acorda un credit
• Amnistie generală pentru toţi agenţii privaţi care se află în curs de cercetare sau judecare pentru corupţie în sectorul privat – ei nu vor mai putea fi niciodată traşi la răspundere penală pentru faptele de corupţie de care sunt acuzaţi

• Art. 74(1) nu numai că nu este abrogat, aşa cum sugerează titlul sub care figurează proiectul de lege, ci este chiar reintrodus atât în codul penal în vigoare, cât şi în cel nou şi reprezintă una dintre mizele acestui act normativ. Potrivit acestuia, câtă vreme valoarea prejudiciului nu depăşeşte pragul de 500000EUR, urmează ca făptuitorul să acopere integral prejudiciul şi să i se aplice sancţiunea amenzii penale, iar dacă prejudiciul este sub 100000EUR, se aplică o sancţiune administrativă. Cu alte cuvinte, marii corupţi îşi vor putea cumpăra libertatea pe bani, în timp ce cetăţenii de rând plătesc 30 de ani pentru un credit de 57000EUR aferent programului Prima Casă. În acest condiţii, care este de fapt efectul educativ şi descurajant al sancţiunilor penale?!
• Art. 123(1) nou introdus stipulează că „suspendarea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de suspendare priveşte numai pe unii dintre ei”. Această dispoziţie este de natură să prelungească efectiv termenul de prescripţie pentru toţi participanţii la infracţiune, până la maximul prevăzut de art. 124 – respectiv depăşirea termenului de prescripţie cu încă jumătate.
• Alin (3) al art. 147 reprezintă de fapt adevărata miză a întregului act normativ. Dacă oricare dintre prevederile anterioare au dat greş în exonerarea de răspundere penală, acesta din urmă vine să dezincrimineze complet orice fapte de corupţie săvârşite de demnitarii aleşi ţării: preşedintele, deputaţii şi senatorii. De egalitate de tratament se bucură şi membrii profesiilor liberale. Nu iau parte la acest festin însă membrii Guvernului care nu sunt şi membri ai Parlamentului– demnitari numiţi în funcţie, nu aleşi, la fel şi membrii Parlamentului European, ambele categorii urmând a se supune în continuare dispoziţiilor din Codul Penal.
• Ultimele modificări aduse prin aceeaşi lege vizează dispoziţiile privind insulta şi calomnia, care urmează a fi sancţionate cu amendă penală, al cărui cuantum modic variază de la 34EUR la 2921EUR. Totuşi faptele nu se sancţionează dacă afirmare sau imputarea au fost făcute pentru informarea publică şi pentru apărarea unui interes legitim.

Partea a doua a legii aduce aceleaşi modificări şi articolelor corespondente din noul cod penal pentru a evita eventualele dificultăţi de aplicare în timp.

Printr-o lege separată aceeaşi Cameră a Deputaţilor şi în aceeaşi zi modifică şi art. 253(1) din Codul Penal în vigoare, articol prin care de fapt se dezincriminează conflictul de interese. Potrivit modificărilor aduse, pot răspunde penal doar acei angajaţi ai sectorului public care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de muncă, cu excepţia situaţiilor în care semnează acte cu caracter normativ sau administrativ. Articolul reprezintă o construcţie juridică care denotă o ignoranţă crasă cu privire la structura şi modul de funcţionare a sectorului public românesc, lipsă de profesionalism şi arată de fapt intenţia vădită de a ascunde sub aparenţa unei norme, dorinţa de a exonera de răspundere toţi factorii de decizie din sectorul public. Aşadar, în sectorul public majoritatea personalului este formată din funcţionari publici numiţi în funcţie în baza unor decizii ale conducătorilor instituţiilor, şi care nu semnează niciodată contracte de muncă. Tot din categoria funcţionarilor publici fac parte şi structurile cu statut special: poliţia, jandarmeria, inspecţia fiscală, aparatul tehnic al Parlamentului. În sectorul public majoritatea actelor care se întocmesc sunt acte cu caracter administrativ, prin care se aduc la îndeplinire normele din legi, în cadrul administraţiei publice centrale sau locale. Personalul contractual – care semnează contracte de muncă, NU ARE ATRIBUŢII DECIZIONALE şi cu atât mai puţin ATRIBUŢII DECIZIONALE CU CARACTER NORMATIV.

Potrivit codului penal în vigoare, prin funcţionari publici se înţelege nu doar persoana cu statut de funcţionar public, ci şi demnitarii aleşi sau numiţi. Actuala modificare îi exonerează ab initio pe aceştia de la a răspunde pentru conflictul de interese. Astfel că nici un ministru, deputat, senator, membru al consiliului local sau judeţean, sau primar nu va răspunde penal dacă a obţinut beneficii pentru sine sau pentru o rudă ca urmare a existenţei unei situaţii de conflict de interese.

Contextul general în care au fost adoptate cele două modificări legislative care exonerează de răspundere penală pe toţi cei care se înfruptă nestingheriţi din resursele publice la care toţi cetăţenii sunt contribuabili, denotă politica de stat a guvernanţilor care oferă pâine şi circ pentru mulţime în schimbul bunăstării lor. Situaţia actuală este rezultatul apatiei cu care cetăţenii tratează acţiunile clasei politice şi lipsa de reacţie a acestora prin care să tragă la răspundere decidenţii cu privire la modul în care înţeleg să exercite mandatul încredinţat.

Transparency International Romania protestează public faţă de lipsa de responsabilitate a membrilor Parlamentului şi de calitatea profesională şi morală îndoielnică a celor care au propus şi votat asemenea proiecte de lege, în condiţii de opacitate totală şi de manipulare grosieră a informării publice cu privire la conţinutul deciziilor din data de 10 decembrie 2013.

Transparency International Romania solicită Camerei Deputaţilor să facă public modul în care fiecare dintre membrii Camerei au votat cu privire la cele două acte normative menţionate. Totodată Transparency International Romania solicită grupurilor parlamentare ale PSD, PNL, PDL şi UDMR sau unui număr suficient de deputaţi să îşi asume un demers public de atacare a legilor la Curtea Constituţională, care prin Decizia nr. 573/2011 a declarat art. 74(1) din Codul Penal neconstituţional. Acest demers poate fi dovada că există încă membrii ai Parlamentului cu simţ de răspundere pentru situaţia dezastruoasă pe care corupţia o generează la nivelul societăţii româneşti, și care înțeleg să lase funcţionale acele mecanisme de tragere la răspundere a celor vinovaţi de furtul generalizat din bugetul public.

În condiţiile în care Curtea Constituţională, având în vedere şi modul ne numire, înţelege să facă scăpaţi responsabilii de guvernarea trecută, prezentă şi viitoare, TI-România solicită Preşedintelui României, chiar dacă i-ar putea fi favorabile, să nu promulge cele două acte normative.

În cazul în care aceste erori de tehnică legislativă sau de voință politică nu vor fi corectate cu privire la ambele acte normative votate pe data de 10 decembrie 2013, Transparency International România va sesiza forurile internaționale în mod constant până la soluționarea prezentei crize, care reprezintă o afacere transpartinică de familie, cu desconsiderarea societății românești și a statului de drept.

Persoană de contact
Iulia COȘPĂNARU
iulia.cospanaru@transparency.org.ro